La crucea Ta vin, iară, iubitul meu, Isus,
E ceasul meu de veghe și, iată, am ajuns,
Vin să îți cer iertare pentru tot ce am greșit
Prin faptele-mi murdare, doar eu te-am răstignit.
Sunt vinovată, Tată, dar îndrăznesc să strig
Căci am căzut la cruce și n-am să mă ridic
Până nu-mi iei povara, desaga ce o port,
Păcatele sunt grele și simt că mă sufoc.
Eu nu am nici un merit, sunt doar o păcătoasă
Și viața mea e stearpă, pot spune secetoasă,
Nu am adus un rod vrednic de slava Ta,
De n-ai fi Tu cu mine, eu tristă doar aș sta.
M-aplec acum la cruce, pe Golgota am urcat,
Desaga de păcate de cruce am agățat,
Tu ai urcat calvarul purtând păcatul meu,
Îți mulțumesc, Isuse, Tu Fiu de Dumnezeu.
Mă simt eliberată deși știu c-am greșit
Și-ți mulțumesc, Isuse, că ruga mi-ai primit,
E ceasul meu de veghe și stau lângă ai mei frați,
Noi ne-am luat de mână și suntem ancorați.
Stăm lângă cruce, Tată, venim la rugăciune,
Venim uniți în rugă cu gândul de a-ți spune
Că am greșit în toate, nimic bun n-am făcut,
Chiar faptele, de-s bune, nu au miros plăcut.
Copiii ni-s departe fiindcă noi am greșit,
Greșeala e a noastră, dar, iată, ne-am căit,
Știm că ei sunt departe căci nu i-am educat
Ca și Elisaveta, Maria, neîncetat.
Avem în gândul nostru o listă și sunt mulți,
Avem o listă, Tată, și știm că ne asculți,
Avem speranță multă și știm că vor veni,
Ei vor veni la Tine, ai Tăi vor deveni.
Strigăm acum, Părinte, vrem îndurarea Ta
Pentru creștinii care au fost în turma Ta,
I-a rătăcit Satana și lumea i-a atras,
Biserica-i micuță, puțini noi am rămas.
Orașul este în floare, e un oraș bogat,
Dar noi, în adunare, se pare c-am clacat,
De am fi lucrat cu Tine, am fi avut izbândă
Căci știm că după Tine lumea este flămândă.
Te rog, ascultă ruga ce o înalț, acum,
Ajută-mă, întruna de Tine eu să spun,
Prin versuri și prin vorbe eu slavă să-ți aduc,
Prin faptele-mi și viața, să pun mâna pe plug.
Ajută-mă, Hristoase, nu vreau să mai cârtesc,
Prin orice încercare aș vrea să-ți mulțumesc,
Să-ți mulțumesc aș vrea, să mă încred în Tine,
Atunci când încercarea și când necazul vine.
Eu sunt bolnavă, Tată, bolnavii sunt chiar mulți,
Te rog, cu umilință, de vrei să mă asculți,
Trimite alinare, durerea ne încearcă
Și doctorul e om, nimic nu poate să facă.
Tu ești al nostru medic, îți cerem vindecare,
De este a Ta voie, îți cerem alinare,
Durerea e profundă, mă tem chiar de cădere,
Te rog, să ne întărești când trecem prin durere.
Pământul este mare și noi suntem plecați,
Dar stăm acum în rugă, cu toții adunați,
În casa noastră, Tată, o rugă înălțăm,
În lanț de rugăciune cu toții ne plecăm.
Nu am plecat în lume, noi nu facem lucrare,
Dar rugăciunea noastră la Tine aș vrea să zboare,
Să îi veghezi mereu pe cei care lucrează,
Misionarii noștri, doar Tu îi înzestrează.
Te rog să îi ajuți pe cei fără adăpost,
Să înțeleagă, Doamne, că viața are rost,
Pe cei ce-s disperați căci foamea i-a cuprins,
De trimiți ai Tăi îngeri, satana e învins.
Prigoană și durere, sunt mulți cei încercați,
Sunt țări unde creștinii sunt urmăriți, vânați,
Noi suntem încă liberi, suntem în libertate,
Să înălțăm o rugă în strânsă unitate.
Este durere multă, pământul geme, Tată,
De atâta suferință, dar și viață spurcată,
Nu mai există frică, nu mai există legi,
Nu merităm, Isuse, deloc să ne înțelegi.
Te rog să curățești, tot ce eu am grăit,
Sunt om, sunt păcătoasă și sigur am greșit,
Dar stau în rugăciune și acum mă pregătesc
Ca să predau ștafeta și vreau să-ți mulțumesc.
Îți mulțumesc că încă putem să ne adunăm
Și să privești la noi, atunci când ne rugăm,
Privește cu îndurare, te rog, ne curățește,
Primește rugăciunea, pe noi ne mântuiește.
Emilia Dinescu