Lume ce îmi poți da tu mie,
Și să îmi oferi cu bucurie!
Ce îmi poți tu da,
Ca să vin la tine acuma.

Ce îmi poți tu da mie,
Ca să mă scapi de suspine,
Cu ce bogății mă poți umplea,
Ca să rămân cu tine acuma.

Iată căci ești dulce pe o parte,
Și dai bucuri și nestemate!
Oamenii se bucură de ce poți oferi,
Când pui pe tavă bogății.

O lume ce îmi poți da,
Poate un pic de fericire aicia,
Dar mai departe ce poți dărui,
Ca să stau cu tine pentru veșnicii.

Bogăție îmi vei da,
Strălucire poate acuma!
Pe culmi înalte mă poți ridica,
Dacă te slujesc acuma.

O lume ce îmi poți da,
Căci viața mi se duce acuma,
Și ajung bătrân și nefericit,
Căci cu tine am trăit.

Ajung să nu mă mai pot bucura,
De plăcerile tale acuma!
Căci bătrânețile m-au cuprins,
Și nu mai simt placere nici un pic.

O lume dar de ce nu mi-ai spus,
Căci plăcerile odată se duc,
De ce m-ai înșelat,
Căci o să fiu fericit cu adevărat.

Când plăcerile sau dus,
Și nimic nu mai are gust!
De ce m-ai înșelat,
Căci o să fiu fericit cu adevărat.

Da lume blestemată,
Mi-ai dat bogații o viață întreagă,
Și nu mi-ai spus căci la sfârșit de drum,
Mă așteaptă un Iad crunt.

O lume amăgitoare,
Eu am aflat de un Dumnezeu mare!
Care mi-a spus cândva:
Căci după tine moartea mă va aștepta.

Un Dumnezeu care mi-a descoperit,
Căci nu bogăția mă face fericit,
Nu plăcerile de o clipă ce le primesc,
Nu acestea mă împlinesc.

Ci mântuirea pe care Domnul o va da,
Aceia fericire îmi va da!
O lume blestemată,
Eu vreau să ies din tine afară.

Destul m-ai amăgit,
Cu pofte ce mi-ai dăruit,
Destul în tine am petrecut,
Și nu mi-ai spus căci o să fiu străpuns.

Prefer să ies din tine afară,
Să nu te mai văd niciodată!
Eu prefer de acum să mă pocăiesc,
Și pe Domnul Isus să îl slujesc.

Prefer să te părăsesc,
Și pe Domnul Isus să îl primesc,
Prefer lume să te las afară,
Și să vin la Domnul care dă viață.

Căci destul am fost amăgit,
De tine lume care m-ai orbit!
Destul a fost amăgită inima mea,
De tine lume cu minciuna ta.

Destul am fost străpuns de păcatul tău,
Eu vreau de acuma cu Dumnezeu,
Nu mai vreau plăcerile tale,
Căci nu aduc decât moarte.

Rămâi lume în spatele meu,
Eu merg spre Dumnezeu!
De astăzi calea mea,
Nu mai duce spre tine lume acuma.

De astăzi în spate te voi lăsa,
Și spre Domnul Isus voi pleca,
Spre Dumnezeul adevărat,
Care nu înșală ca tine lume niciodat'.

Da lume te voi părăsi,
Și cu Domnul voi porni!
Rămas bun lume înșelătoare,
Eu plec cu Domnul spre salvare.

Și chear dacă mă vei striga,
Căci mai ai multe pentru mine acuma,
Multe tu mai ai să îmi dai pe tavă,
Eu nu mă întorc niciodată.

Căci doar m-ai înșelat,
Și nu mi-ai spus adevărul niciodat'!
De aceia rămas bun lume pierdută,
Eu plec spre drumul ce duce la cunună.

Și rămâi tu cu înșelăciunea ta,
Lume rea ce ești acuma,
Eu m-am despărțit de tine,
Plec cu Domnul spre veșnicie.

Rămas bun încă o dată,
Lume stricată și blestemată!
Adio îți spune inima mea,
Am plecat cu Isus spre patria Sa.

Amin