Am aruncat în nor, cuvinte colorate
Dar s-au întors în palma mea
S-au asezat cuminti într-o poezie
Citind-o, să atindă inima
Atins-am cerul cu săracele-mi cuvinte
Dar s-au întors bogate-n El
Mi-au povestit de taine nesfârsite
De Golgota, si de frumosul Miel
Am căutat în cimitirul de cuvinte,
Dar n-am găsit decât pământ, si oase
Le-am aruncat degraba-n vânt
Căci erau toate mincinoase
M-am asezat îndată sub o ploaie,
De flori mărunte de sub măr
Si m-am scăldat atuncea în Lumina
Adusă de iubire si adevăr
Am vrut să construiesc un infinit,
De fericire fără de hotar
Dar am găsit ceva nepretuit,
Iubirea Domnului de la calvar
Mi-i ziua parcă tot mai scurtă,
Si uneori plâng cu amar
Că n-am putere si cuvinte,
În inimă să-İ fac altar
Iar noaptea-i lungă si înfrigurată,
Si n-am cuvinte, să mă încălzească
Dar El trimite întodeauna,
Cuvântul Său, ca să mă-nvaluiască
Dar vine ziua minunată,
Când vom păsi în slava Lui
Nu va conta cât ai făcut,
Nici cine esti, si nici ce spui
El va -mpărtii la ficare,
Cuvinte noi, si ne mai auzite
Ce din vechime doar de El,
Pentru mireasă au fost pregătite Amin!