Fii mereu în suferință cum și Iov cândva era,
Plin de dragoste divină, și o clipă nu uita,
De făgăduința care, a lasat-o un Ideu,
Că nu ești în suferință, singur... ci cu Dumnezeu.

Să nu fii de vânt... furtună, clătinat pe drumul tău,
Să îți fie-ntotdeauna, o tărie Dumnezeu,
El ți-a ridicat povara, când o cruce grea a dus,
Crede în puterea care, e venită ea de sus.

Pregătit fii de plecare, și tu nu descuraja,
De îți este pregătirea, una care este grea,
Toate sunt de El știute, toate-s după planul Său,
El nu este-un om... El este, Unicul viu Dumnezeu.

Credincios până la capăt, să rămâi pe calea ta,
Nu te așeza pe margini, când ea este una grea,
Ești ținut de El de mână, și-a așa mereu vei fi,
Nu se schimbă niciodată, El nu te va părăsi.

Doar rămâi tu la izvorul, ce nu poate fi secat,
Cu o inima deschisă, El să fie așteptat,
Să-i slujești cu dăruire, înspre cer doar să privești,
Mai presus de-aceste toate, doar pe El să îl iubești.
Amin