Veniți azi la Domnul, la El mântuire, la El și iertare mereu ve-ți găsi,
Să nu vă zdrobească adâncul ce-ncearcă, azi orice ființă pe drum a opri.

Veniți de pe drumul ce duce-n pieire, pe cel ce în ceruri el poate sfârși,
Ieșiți din robia ce moarte v-aduce, nu stați azi pământul adânc a-l robi.

Veniți la izvoare mereu cristaline, chiar dacă pustiul e-așa mânios,
În el este Rege acel ce-i în ceruri, Stăpân peste toate... El este Hristos.

Veniți cât mai strigă, nu stați azi departe, de harul ce poate oricui ca să dea,
În veci veșnicia și pace-n necazul, ce-adânc vă-ntristează cu vremea lui grea.

Veniți azi la Domnul voi cei care-n noapte, răpuși de durere sunteți suferind,
La El ve-ți găsi alinare când iară, aduce doar răni vântul tare bătând.

Nu stați de-amagire azi duși mai departe, de-acel adevăr ce va poate salva,
El este la Domnul, veniți azi la ape, prin ele lumină ar vrea să vă dea.

Veniți cât e vremea din ceruri lăsată, e marea-ndurare ce-o are un Sfânt,
El vrea să trezească ființe-adormite, ce merg amăgite aici pe pământ.

Veniți strigă Domnul, veniți mai îndată, chemarea cerească și ea va sfârși,
Nu vrea să rămâneți în noaptea pierzării, veniți la lumina ce nu v-asfinți.
Amin