Sunt un chip de lut
autor. Diana (G. U)

Sunt un chip te lut ce nu are de spus nimic la tribunalul cuvintelor, unele îmi dau viață, altele mă omoară.
În fața privirilor trufașe mă modelez, dalta limbilor ascuțite rănește adânc, uneori mă sfărâmă, și sunt din nou adunat, lipit, uns.
Sunt un nimic în ridicarea zorilor ce flutură roua... din strălucirea ei îmi înfrumusețez inima, din răcoarea ei sting focul ce mă topește, îmi potolesc setea sufletului.
Sunt o umbră în fața razelor care coboară dumnezeirea. Sunt mic. Văd lucruri mari.
Mă ridică pe treptele cerului iubirea...
Sunt o dorință care vrea să treacă peste vremuri ce ne despart, peste ecou și orizont.
Din josul existenței să îți văd măreția.
E tot ce vreau.
Sunt fulgul de nea și Tu pământul uscat ce mă absoarbe. În Tine vreau să rămân.
Sunt frunza aurie care dorește să fie fluturată de suflarea Ta, dincolo de toate.
Pe culmea adâncului ne este întâlnirea. Unde aș putea găsi un alt loc? Nu aș putea.
Clocotește sângele în vene la auzul puterii Tale. Ești atât de mare.
Slava Ta îmi este lumină, mila Ta îmi este drum, dragostea Ta îmi este viața.
Cine sunt eu ca să te întreb? Pentru nimicuri nu este răspuns.
Înțelepciunea Ta mă ridică.
Ești de nepătruns, ești minunat, ești Dumnezeu.