(La înmormântarea unchiului Gheorghe)
Azi plâng cu voi și inima mă doare,
Gândiți-vă că pun prin versul meu o floare
La căpătâiul celui ce a fost
Un tată ce a avut pe lume rost,
El cu sudoarea frunții a muncit,
De câteștrei copii a îngrijit,
Acum se odihnește și vă lasă,
Să îngrijiți de mama cea frumoasă.
S-a bucurat că a avut nepoți,
V-a ocrotit, cum a știut pe toți,
În casa lui, cu drag îmi amintesc,
Cât îmi era de drag să poposesc,
Așa a fost, să stăm în depărtare,
Dar asta nu înseamnă că nu doare,
Mă doare inima, cu voi, acum, plâng eu
Și înalț o rugăciune către Dumnezeu.
Emilia Dinescu