Se apropie Învierea! ( versiunea 1)

Cine poate înțelege?
Noapte, săbii și ciomege…
Sărutarea cea vicleană care face prima rană;
Zarvă, țipete și frică ce-mprăștie turma mică.
Însă ceva ne șoptește: „Se apropie-Învierea!”

Un complet de judecată ce-i grăbită și nedreaptă,
Acuzații nefondate, gloatele manipulate
Care strigă-n disperare: „Răstignește-ni-L Pilate!”
Huiduieli, bătăi, batjocuri, toate l-adăpostul Legii
Isus rabdă și-nțelege: „Se apropie-Învierea!”

Oameni plini de viclenie,
Biciul, haina stacojie, spini, batjocură și cuie...
Pe Calvar crucea o suie,
Sulițe și Răni și sânge - Fiu de Dumnezeu Se frânge,
Isus strigă, nu mai poate…Inima în piept se zbate:
„Se apropie-Învierea!”

Arșiță, bătaie, sete și oțetul din burete
Doi tâlhari, batjocuri, crucea,
Tatăl fața Își întoarce, cerul de durere tace...
„S-a sfârșit!” Pierdut e totul! Și-a fost sigilat mormântul!
Dar ceva ne amintește: „Se apropie-Învierea!”

Și a fost o Înviere! Cerul o sărbătorește și Pământul!
Isus este viu! Sunt liber și iertat sunt de păcate!
Cel Zdrobit împărățește! Adevărul a învins și Dreptatea biruiește!


Suferințe-s și azi multe... cel viclean iar dă târcoale
Să ucidă, să doboare...

Nici acum nu ducem lipsă de-acuzații și respingeri,
De oameni ce prin minciună îți pun spinii drept cunună
Și paharul cu venin ei ți-l dau și azi în mână.
Din trădare curge sânge și te vezi trântit în șanț,
Iar durerea te încinge, ca o haină, ca un lanț.
Viața uneori e chin, când bei cupa cu pelin,
Nu uita să crezi, creștine; și-atunci Domnul e cu tine!
Dacă azi tu poți bea fierea, mâine fi-va Învierea!

Sufletul trudit îți plânge, când moartea cei dragi ți-i frânge,
Ori dușmanul îi înșală, și-ți rămâne casa goală.
Când ești singur și trădat, să știi: Domnul a-nviat!
Peste Moarte și Durere, se apropie-o-Înviere!

Poți să ții acum în mână cupa cu oțet și fiere.
Poți avea aici înfrângeri, și din răni să-ți curgă sânge...