CÂND VĂ IERTAŢI...

Când vă iertaţi, când vă-mpăcaţi
Ştergeţi din gândire faptul
Şi vă zâmbiţi, vă-mbrăţişaţi
Şi ţineţi cu stricteţe pactul.

Apoi plecaţi-v-amândoi
S-aduceţi Tatălui osana
C-aşa se şade la eroi:
Să-l biruiască pe Satana.

Uniţi-vă în cânt voioşi
C-aţi depăşit o stare gravă
Veţi fi mai buni, mai serioşi
Veţi arunca tot ce e pleavă,

Veţi fi exemplu pentru mulţi
De trai pios, de viaţă pură
C-aşa se cere la adulţi:
S-aplice tot ce e-n Scripură.

Ce-a fost, a fost – acum să fie
Doar linişte şi bucurii
Să fiţi o bună mărturie
Şi azi şi-n fiecare zi.

Iar crunta voastră frământare
Va fi-ngropată şi veţi ştii
Că doar cucernica purtare
Creează sfinte armonii,

Veţi ştii s-apreciaţi intens
Lucrarea jertfei salvatoare
Când Fiul a iertat imens
Şi-a dat o pildă grăitoare,

Fără rezerve El iertară
Pe cei ce-L torturau cumplit
Iertarea-i leac ce înfăşoară
Şi-alină sufletul trudit.

Uitaţi trecutul cel urât,
Uitaţi acele fapte rele
Să n-aveţi duhul mohorât,
S-aveţi privirea către stele!

Nicicând nu mai priviţi ’napoi
La stare-aceea încordată
S-aveţi doar sentimente noi,
Să n-aveţi ceartă niciodată...

Veţi merge-acasă liniştiţi
C-aţi împlinit ce zice Cartea
Şi fericiţi: acuma ştiţi
Că v-aţi păstrat integritatea.

29 Noiembrie, 2007