Îmi iau și eu ca fratele tău, acest drept
Să te-întreb, ești ucenic sau numai adept?
Adept dacă ești, îmbrățișezi doar o idee
Dacă ești ucenic, slujești o persoană vie.

Dacă ești adept, sau un fervent ucenic?
Sau ești confuz, și nu mai înțelegi nimic
Nu deranjezi pe nimeni, crezi că-i mai bine
Ești un creștin comun, ești mulțumit de tine

Te adaptezi, cum să trăiești și tu mai bine
Confunzi ucenicia, cu adepți religiei creștine
Adeptul și ucenicul î-s, în biserică-n împreună
Dar unul ideii! și altul Domnului se închină.

Adeptul, are doar o relație cu biserica
Ucenicul, cu Domnul prin credința sa
Pe adept, îl preocupă mai mult tradiția
Dar ucenicul împlinește, cu sfințenie Biblia.

Adeptul împărtășește, doar opinia cuiva
Pe când ucenicul, cu Hristos relația sa
Adeptul susține o idee, ce odată cu el moare
Dar ucenicul, o persoană ce-i poate da salvare.

Adeptul merge la biserică, ca la club de relaxare
Și este deranjat, de-atâta predică și închinare
Îi plac predicatori ce spun multe, fără mesaje curate
Ce descrețesc frunțile! Fiind cu Glume presărate.

Adeptul merge la biserică, cu aere și greșite intenții
Dar ucenicul cu smerenie, și fără atâtea pretenții
Adeptul vrea să i se acorde, deplină democrație
Pe când ucenicul, are respect pentru teocrație.

Adeptul, este doar un creștin latent
Îndrăgind cultura creștină, și-al ei event
Dar nu are nimic, cu viața de ucenic
Nu este dăruit uceniciei, cu nimic.

Adeptul merge la biserică, din obișnuință
Și pentru aceasta, nu-i trebuie credință
Mai stă cu unul și cu altul de vorbă, la sfat
Să afle, ce în lume s-a mai întâmplat.

Ce posibilități, de afacerii ușoare mai sunt
Unde se poate câștiga, fără a munci prea mult
Munci, nu-i este adept, e bun doar de povestit.
Numai din povești, mai știe cum e de muncit

Adeptul nu are în viață, idei personale
Ci doar idei luate, de la un oarecare
Fiind fanatic ideilor, adoptate și învățate
De adepți ca el, în mintea-i slabă implantate.

A cui a fost ideea, nu-l interesează
A luat-o în viață, ca principiu de bază
Și-o răspândește, cu mină de oameni semeți
Luptându-se să facă, cât mai mulți adepți.

Adeptul spune orgolios: dacă crezi ca mine
Vei fi recunoscut doar ca adept, dragă creștine
Ucenicul spune respectuos: dacă crezi ca mine
Vei fi recunoscut ca ucenic, de Isus, dragă creștine!

Adeptul își susține ideea, prin obrăznicia-i dură
Ucenicul, cu blândețe și cu multă învățătură
Adeptul creștin, e la fel cu adepți la religii păgâne
Susțin pe cineva, fără să știe dacă-i rău sau bine.

Susțin pe unii, ce sunt de religii întemeietori
Ce nu promit nimic, pentru viața de apoi
Doar aici pe pământ, a trăi după niște valori
Bune aici dar, nefolositoare după ce-ai să mori.

Isus e singurul ce promite, că-n viața de apoi
Vom fi acolo sus în rai, alături de El și noi
Singurul ce poate promite, viață veșnică
Pentru cei ce-l urmează, în sfințenie cu credință.

Ucenicul luptă să trăiască, ca Învățătorul său
Oricâte-ar întâmpina pe cale, bine sau greu
Se silește și el! Să aducă la al său învățător
Pe cei ce-i întâlnește, și au nevoie de salvator.

Ucenicul nu răspândește, numai o ideologie
Să facă doar adepți, fără speranță-n veșnicie
Învățătura lui, nu este bazată pe idei deșarte
Ce din minte umană sunt, în lume lansate.

Ucenicul știe, că din iubire pentru omenire
Învățătorul său a venit în lume, din strălucire
Și-a lăsat slava cerească, pentru a Sa vestire
Să dea șansă omenirii întregi, pentru mântuire.

Adeptul, îndrăgește doar niște precepte
Nu este interesat să știe, dacă sunt și drepte
Ucenicul îndrăgește, a biserici părtașii alese
Cu alți ucenici, să împărtășească experiențe.

Adeptul, este doar un admirator a Lui Isus
Pentru ce a făcut, și pentru ce în lume a adus
Mai mult despre credință, nu-l interesează
Ci numai ca adept, în biserică se marchează.

Adeptul, nu vrea slujbe duhovnicești
Ci programe de divertisment, noutăți, povești
Și muzică modernă, cu conținutul tern
Ce nu-i mișcă duhul, doar firea spre infern.

Adeptul, nu are a ucenicului dinamism
Ci totul este fără siguranță, doar relativism
Nici Biblia cu ale ei învățături, nu-i dau siguranță
Și totul pentru el, se pune în Balanță.

Pentru el nu este, nici adevărul absolut
Ci totul e discutabil și poate fi combătut
Adeptul! Îi face și el rugăciuni, Lui Dumnezeu
Nu crede tot cuvântul, parte nu-i pe placul său.

Are cunoștințe din cuvânt, ce-l interesează
Rămâne doar la atât, și nu perseverează
Ucenicul, nu rămâne la cuvântul însușit
Ci împlinește cuvântul, cum Domnul a cerut

Adeptul aderă la o dogmă, nu-i spiritual
Nu știe de lupte spirituale, în sensul lor real
Adeptul, caută numai logică și rațiune rece
Pe când ucenicul, prin credință trăiește

Prin Evanghelizarea lui, nu face ucenici
Ci numai adepți ca el, creștini piperniciți
Ucenicul la rândul lui, nu luptă să facă adepți
Să umple biserica, de creștini de formă și hrăpăreți.

Diavolul e bucuros, în biserică să fie adepți
Care stau cuminți, și-ascultă fără activități
Ce stau nemișcați, oricât ar fi harul de mare
Să fie visători, doar trupește, să fie-n adunare.

Un Amin, din gura adeptului nu se aude
Predica nu-l atinge, la inima lui nu pătrunde
Fiind numai trupește, prezent în adunare
Cu gândul e plecat departe, în lumea mare.

Îndemn pe creștini, să tindă spre ucenicie
Să nu fie mulțumiți, doar creștini adepți să fie
Pentru un adept la creștinism, nu e mântuire
Domnul nu e o idee, cum adeptul în minte are.

Adeptul rămâne, doar idei crezute devotat
Dacă se va alege cu ceva, nu s-a întrebat!
La sfârșit creștine adept, întreb, cu același frățesc drept
Citind aceste versuri te vei sili să devii ucenic?
Sau vrei ca să rămâi, tot un adept nefericit.