M-am lăsat prinsă în vârtejul lumii aceasta blestemate,
Gândul mi l-am umplut de grijă și păcate,
Îngrijorarea, stresul și durerea m-au cuprins,
Cu întristare, pot să spun că par învins.

Tristețea cea amară în mine a intrat
Fiindcă eu am lăsat-o și m-am îndatorat,
Sunt prinsă ca în chingi, nu mai pot respira,
Sunt prinsă în durere și inima mi-e grea.
Emilia Dinescu