IN MANA TA IMI ÎNCREDINŢEZ SOARTA
Vin Doamne la Tine şi-ţi cer sprijin,
Vântu-i prea puternic şi valul pelin.
Cu toată smerenia vin, să mă-nchin,
Am mare nevoie de ajutorul Divin.
Sunt obosită, greu povara m-apasă,
Inima doare, durerea-i tot mai deasă,
Loviturile, nici-o clipă, nu mă lasă.
De lacrimile mele nici nu le pasă.
Inima-n mine, cu negrăite suspine,
Azi în rugăciune înaintea Ta, vine.
Smerită se pleacă, se roagă de Tine.
Dă-i azi pacea, sufletul să se aline.
Să nu mă tulbure nici o lovitură,
Să nu mă tem de izbucniri cu ură,
Dă-mi Doamne gurii mele măsură,
Binecuvântări să-mi iasă pe gură.
Întinde-mi mâna, alină-mi durerea,
Se lasă seara şi-mi pierd puterea.
Bâjbâind, calea n-o mai pot vedea,
Mult mai adânc în vale, voi cădea.
Strig către Tine... ştiu că Îţi păsă...
Îmi eşti sprijin, mâna Ta nu mă lăsă.
Îmi iei orice poveri, ce vor apăsa.
Să mă clatin, ştiu, nu mă vei lăsa.
În mâna Ta îmi încredinţez soarta,
Căci Tu, niciodată nu mă vei uita.
Cu Tine, sigur nu voi greşi poarta.
Şi voi fi, Doamne, mireasa Ta.
Nădăjduiesc în sprijinul promis,
Care în Cuvântul Tău este scris.
Iubirea Ta cea mare, de necuprins,
Este o realitate, nu este un vis!
Toată nădejdea mea, o pun în Tine,
Prinde-mă în braţe şi ţine-mă bine.
Chiar dacă ştiu că noaptea grea vine,
Sunt liniştită, căci Tu eşti cu mine.
Eşti scutul, ce m-apără de duşman,
Eşti cel mai milos, bun Samaritean.
Eşti Salvatorul, ce m-a scos la liman,
Cel ce-a răpus... duşmanul viclean.
Nădejdea mea-n Tine, zi de zi, creşte,
Sufletul meu în mâna Ta se odihneşte.
Iubirea Ta cea mare, mă copleşeşte,
În orice clipă, de cel rău mă fereşte.
Să nu merg pe-un drum de rebeliune,
M-aprinde teama de-a mea slăbiciune.
Teama aceasta îmi dă înţelepciune...
Şi tărie... pe genunchi în rugăciune.
În ascultare, n-am de ce să mă frământ,
Mă încred în Tine, în Numele Tău Sfânt...
Cât voi avea viaţă, pe acest pământ.
Dă-mi puterea credinţei în legământ.
AMIN