Domnu-i Bun!

Era o dată într-un sat
O, mai degrabă un cătun
Era atâta de frumos
Unde trăia un pastor bun

Si-un boieras avea conacul
Mai mare ca bisericuta
Dar niciodată nu scotea
Din buzunar o copeicută

Mergea la câte-o sărbătoare
Si toată slujba asculta
Si-asa sfătos scotea batista
Si lacrimile îsi stergea

În alte zile când pe stradă
Pe pastor daca-l întâlnea
Cu multă ură si obidă
În fată repede-l scuipa

Dar pastorul era tăcut
Cu milă capu-si pleca
Si-o dată cu scuipatul
Si-o lacrima-si stergea

Muri bogatul, mai târziu
Si duhul lui plecă pe dată
În Fata Domnului Preasfânt
Să stea la judecată

Si-atuncea Domnul începu
O dreaptă judecată
-Ai fost om rău, te duci în iad
Îi spuse Dumnezeu pe dată

Si speriat bogatul om
Sări să-I spuna că-i om bun
Că multe lacrimi a vărsat
În biserica de lângă drum

Să spună cei ce m-au văzut
De Pasti si de Crăciun
Că nimeni n-a mai plans ca mine
La slujba toată, că-s om bun

Atunci aduce Domnul
Pe pastorul batjocorit
De frică si de spaimă
Bogatu'-a amutit

Când bunul pastor cuvântă
Îi spuse Domnului făra-ndoiala
Eu l-am iertat demult Isus
Te rog sa-i dai si Tu iertare

Căci Doamne eu asa te stiu
Mai bun ca mine, mai milos
Să-l judeci, sa-l trimiti in iad
Nu poate a-Ti fi de folos. Amin!