În umbra înserării ai venit
deşi...eram demnă de dispreţuit,
Când ploaia rece-mi bătea în geam
Eu am găsit în Tine-n al meu liman...

Dacă mă-ntreb acum de ce-ai venit
Toate-mi răspund că m-ai iubit,
Am preţuit atât de mult pentru Tine,
Că ai văzut în mine-o stea,o strălucire...

Eram rătăcitor în lume,
Un trist singuratic, fără nume,
Deşi erai atât de-aproape de mine
...eu căutam în altceva a mea menire.

Câdeam,mă-mpiedicam,alunecam
Doreai cumva să îmi atragi atenţia,
Dar eu eram în singuratate amorţit,
Nu te vedeam,eram strivit...

...de povara ce o adunam în fiecare zi,
Cu fiecare clipă ce trecea, când viaţa mi se părea...
Cu totul altceva ...decât acum...
Când ştiu că Tu eşti viaţa...eşti viaţa mea.

În taina rugăciunii ai venit,
Cu-ale Tale braţe m-ai cuprins
Şi...nu pot spune în cuvinte,
Nu pot descrie...plinătatea clipei...

...era o veşnicie...eu cu Tine.
Nu sunt cuvinte,limbi pe lume,
Să exprime...Cuvântul vieţii,
Dragostea şi bucuria ce le-ai adus în mine.

Căzut la ale Tale picioare,
Cu lacrimi mii mărgăritare,
Ai umplut a mea fiinţă de cântare,
Cu duh de viaţă ai umplut a mea candelă.

Pribeag eram şi m-ai găsit,
Eram la margine de drum,
cu trupul istovit,de vremi pierdute,
de ploi căzute în anii grei...

...eram o frunză ruginie
Trecută prin atâtea toamne,
dar care...nu credea în soare
sau...că există o primăvara pentru mine.

Mâna Ta mi-a şters lacrima,
Privirea Ta mi-a luminat inima
Şi-n strălucirea dragostei Tale
Ai adus primăvara naşterii mele...

Pentru că, niciodată trestia frântă,
Tu nu ai rupt,ci-ai ridicat
Şi niciodată mucul încă fumegând,
Tu nu l-ai stins - l-ai înviat.

Îmi place să vorbesc de iertarea Ta
Pentru că ai pus în mine,iubirea Ta,
Ea, mă conduce pe-a mea cale
Calea ce duce spre veşnicie.

Şi..niciodată...chiar de-ar fi
Să umblu prin valea umbrei morţii
Nu voi tăcea,ci voi cânta,
Îndurarea Ta şi grija ce o ai pentru fiinţa mea.

Şi chiar de-aceste buze vor tăcea,
Ochii mei,fapta mea,fiinţa mea va lumina,
Pentru c-ai pus în mine duh din Duhul Tău,
Şi-ţi voi cânta mereu,o veşnicie Domnul meu

............................

În umbra înserării ai venit
Deşi...eram demnă de dispreţuit,
Când ploaia rece-mi bătea în geam
Eu am găsit în Tine-al meu liman.

Nu datorită meritelor mele
La Tin', Tu m-ai primit...
Ci datorită dragostei imense
Şi a iertării Tale...
- Întinde-i mâna -
Te-aşteaptă căldura braţelor sale !

amin