În peştera săracă
De lângă Betleem -
Miros de promoroacă
Fân proaspăt într-o troacă
Doi miei care se joacă
Trei capre care gem.

O noapte de tăcere
Cum numai prin morminte!
Şi prin apropiere
Un pâlc de dromadere,
Mistere prin unghere
Un tâlc fără cuvinte...

Pe-afară, pe câmpie,
Păstori cu grija-n cârcă.
O lună argintie,
O stea, pe cer, zglobie
Vestind epifanie
Şi-n beznă o ...năpârcă.

Şi Iosif cu Maria
În peşteră sosiră.
Spusese profeţia
Că va veni Mesia.
Şi grajdu-i fu chilia
Că oameni nu-L primiră!

De sus curgeau izvoare!
Arhangheli coborâră
La marea sărbătoare
Cu sfânta lor cântare.
Cei mulţi, în ofuscare,
Minunea n-o văzură!

Păstorii doar, având
Sclipire de credinţă
Străpunşi de-acelaşi gând
Grăbiră, întrebând:
Ce Dumnezeu plăpând
Veni în umilinţă!?

Şi-n ieslea rece, veche
Un Prunc dintr-o fecioară!
Oiţe stau de veghe
Doi iezi porniţi pe streche
Cântări fără pereche
Şi cerul jos coboară.

E-atâta strălucire
În peştera mirată.
La Templu e orbire
E gheaţă-n omenire
E-o pâclă peste fire
Dar vestea-i minunată!

Cuvântul trup se face
Pe-a Duhului aripă.
Pământul se desface
Înfometat de pace
În paie Pruncul tace.
Numai năpârca ţipă!


2 dec. 2007