De călăuzire, avem nevoie cu toții, în viață
În jungla lumii, pierdută-n păcat și fără speranță
În aceste vremuri tulburi, în care lumea trăiește
Omul fără călăuzire, greu în el însuși se regăsește.

Cu toții avem nevoie de călăuzire, într-un fel
De la copilul mic, la bătrânul. ce are nevoie și el
Suntem limitați, nu le putem cuprinde pe toate
Universul, este prea vast și toate-s complicate.

Când avem nevoie de călăuzire, în viață
Conștienți să cerem altora, necesara povață
De la oamenii, cu multe experiențe adunate
Mai sigur de la Domnul, căruia-i sunt toate știute.

A cere călăuzirea, învățătura și sfatul cuiva
Înseamnă să ai încredere, în capacitatea sa
Să ne încredem în Domnul, a Lui înțelepciune
El poate da răspuns, la al oamenilor enigme.

A învățaților consiliere, eficientă consultanță
Este limitată, și nu are în toate competență
În a sufletului nevoi și nelămuriri, nu pot să ajute
Ci numai la Domnul și slujitorii Săi, pot fi aflate.

În nevoia de călăuzire, adevăratele priorități
Sunt să întrebăm întâi pe Domnul, de posibilități
Dar omul, îl întreabă ultima dată, ca pe un oarecare
Cum ar fi a Lui sfat, fără importanță sau valoare.

Dar timpuri de înșelătorie trăim, și ducere-n eroare
Când răului i se spune bine și binelui rău, cu nerușinare
Dar Dumnezeu, având omul în planul de mântuire
Nu vrea să fie ultimul consultat, pentru călăuzire.

Dar omul, crezându-se înțelept și stăpân pe sine
Crede că cunoaște tot, și poate totul mai bine
Domnul îi respectă voia omului, și-n voia lui îl lasă
Ca să realizeze, că puterea și cunoștința-i neajunsă.

Domnul, a pregătit semne de călăuzire
Și fapte în care să umblăm până la a Sa venire
El ne călăuzește, în a planului Său împlinire
Ca la urmă, să dea celor cel ascultă mântuire.

Domnul dă călăuzire omului, spre neprihănire
Ocazională sau conștientă, fără ca omul să știe
Îi scoate-n cale ocazia, pentru a auzi evanghelia
Ca să înțeleagă omul, că a fost călăuzirea Sa.

Domnul, are multe metode de călăuzire
Prin visuri, vedenii și prin a profeților vorbire
Când într-un fel, când în altul, omul nu ia seama
Căci omul e păcătos, n-are pentru Domnul râvna.

Diavolul, are și el multe metode de călăuzire
Prin mijloace de vizualizare, cât și prin vorbire
Cum și unde să ne petrecem viața, să ne simțim bine
Căci nu trăim veșnic pe pământ, să profităm de lume.

Călăuzind oamenii, spre locuri de destrăbălare
Că sunt așa de multe-n lume, la munte sau la mare
Și în orașe, oriunde găsim, ca răul să-l înfăptuim
Sunt multe forme de-a păcătui, pretutindeni dacă dorim.

Domnul încă de la creație, pe oameni ia călăuzit
Și de-a lungul istorie, ne-întrerupt așa a făcut
Vorbind omului personal, cât și prin profeți
Cum ne vorbește și nouă, prin ai Săi prorocii.

Azi Domnul, nu mai călăuzește prin norii de fum
Nici prin stâlpi de foc, când umblăm noaptea pe drum.
Azi sunt alte condiții de lumină, ca luminători pe drum
Dar de a Domnului lumină, avem nevoie și acum.

Astăzi avem a Lui cuvânt scris, ca călăuză
Și pe Duhul Sfânt învățător, și-îndrumător în rugă.
Toate simțurile noastre, să le lăsăm de El călăuzite
Dacă nu, ne vor stârni pofte, pentru păcate nesăbuite.

Acționând îndemnați de impresii, percepții personale
Putem face greșeli și fapte urâte, de-a dreptul fatale
Dar călăuziți de Duhul Sfânt, în cele întreprinse
Nu vom face greșeli și fapte, creștinului nepermise.

Dacă stăm aproape de El! ascultă a noastră voce
Și intervine prompt, când suntem la a vieți răscruce.
Prin providența-i mare e prezent, la timpul potrivit
E gata să dea călăuzire, când e nevoie de sfat înțelept.

Căci El cunoaște totul dinainte, nimic nu-i e ascuns
Ce trebuie să facem, pe a vieți cale și a ei parcurs
Noi nu știm ce se va-întâmpla, în timpul ce urmează
Dar El cunoaște totul, la împlinirea a toate veghează

Să ne lăsăm călăuziți de El, cu toată încrederea
Căci toate sunt planificate, prin Sine și voința Sa
Nu vom găsi în Scriptură, sfat pentru orice nimic
Dar există principii, ce le putem aplica în toate, la infinit

Domnul, întărește pașii oamenilor plăcuți Lui
Și călăuzește în dreptate, viața credinciosului
Nu-l lasă purtat, de valul norocului și împrejurărilor
Nici în voia sorții oarbe, și nici a impulsurilor.

Când suntem la-încurcătură, și nu știm calea de mers
Să nu facem nimic, să stăm pe loc, așteptând a Lui demers
A cere a Domnului sfat călăuzitor, într-o problemă
Este înțelept! căci El cunoaște, a problemelor dilemă.

Planurile Lui nu sunt, ca ale noastre planuri și hotărâri
Noi suntem schimbători, și nesiguri în a noastre plănuiri.
Dar El a plănuit totul, de la-început și este neschimbat
Până la sfârșit! când se va împlini tot, ce-a planificat.

În a Lui călăuzire, incorectitudinea nu are parte
Numai intenții sincere, fără interese amestecate
Viața noastră să fie călăuzitoare, pentru cel rătăcit
Lumina noastră să-l ajute, s-ajungă unde-i de dorit

Mângâietorul, Duhul adevărului, prin a Lui putere
A dus pe Filip să dea Famenului, sfătuire și călăuzire
Să înțeleagă cuvântul, ajutându-l înspre mântuire
Căci a trăit ca noi, în firea, dar nu călăuzit de a ei pornire.

Călăuzește-ne Doamne, pe calea plăcută Ți-e
Căci Tu ești stânca noastră, ce în veci o să rămâne
Oriunde ne-am afla, vrem ca mâna Ta, să ne călăuzească
Căci prin orice am trece, mâna Ta poate, ca să ne păzească.