Ai stat omule să gândești vreo dată
Că fericirea nu stă-n bogăția adunată?
În bani, aur mașini și clădiri multe
Și-n casa ta, ai numai inimi zdrobite.

Nu ai prieteni buni, ci numai parteneri
Cu care faci afaceri, și-ai schimb de păreri
Dar aceștia-s lacomi și avari ca tine
Te-ar înghiți pe tine și tot ce-ți aparține.

N-ai încredere în nimeni, ești sceptic, bănuitor
Așa și parteneri tăi, când ești în compania lor
Bogăția nu atrage prieteni, să te prețuiască
Numai din acei ce-ar vrea, să te jefuiască.

Când bogăția se-înmulțește, se prezintă și acei
Care îți vor spune: ce prieteni buni îți sunt ei
Se vor înmulți și cei ce hapsâni le papă
Dar sunt pe aproape și cei ce fin le sapă.

Aici sunt expuse, chiar și la rugină,
La molii, la uzură, tu ești expus la ruină
Fă-ți comoară-n ceruri, unde molia nu roade
Unde rugina nu lucră, hoțul să fure nu poate.

De te-întrebi, cum ai putea, în cer bani să trimiți?
Uită-te în jurul tău la săraci, la nevoiași și lipsiți
Fă-le bine, dă mâncare, îmbracă, fă ajutoare
Și bani tăi vor ajunge în ceruri, în a ta așteptare.

Te vor aștepta acolo, unde în curând vei merge
Unde, din ce-ai făcut bine, nimic nu ți se va șterge
Din contră ți se va spune: peste tot ai fost la mine
În spital, în închisoare și acasă, peste tot ai făcut bine.

Te vei întreba mirat, Doamne când am fost la Tine?
Ai fost gol? Te-am îmbrăcat? Am fost la spital la Tine?
Când ai fost în închisoare? când acestea le-am făcut?
Ți se va răspunde: Eu eram în toate, pe unde-ai trecut.

Domnul, nu e împotriva omului bogat
Dar e-împotriva lăcomiei, de care-i acaparat
Banul nu e rău în sine, cu toții îl folosim
Cu el putem face bine, înțelept să-i investim. .

Nu lăsați dragi creștini, banul să vă stăpânească
El împărățește-n lume, prin ce facem și suntem
Să nu îi fim robi banului, ci stăpânitori putem.
Câștiga-ți un loc în ceruri și în patria cerească
Cu bogăția nedreaptă, ce ne-a dat s-o administrăm.