Mulți se găsesc, în a păcatului amurg
Vreau să-mi întind brațul, afară să-i smulg
In a păcatului întuneric se complac
Sunt în neștiință, în a păcatului mocirlă zac.

Aș vrea să merg și să le spun de tine
Dar slăbiciunea, neputința pe loc mă ține
Dar prin cuvântul meu, prin versul ce-l compun
Vreau să mă duc la ei, cuvântul Tău să-l spun.

Până acolo la ei, în întunecatul păcat
Să le dau de veste, că eu am fost salvat
Există și pentru ei, salvare din păcat
Acum e șansa Mântuirii, nu-i de amânat.

Pe tine ce te reține frate, să nu poți să mergi?
Ai și tu vreo slăbiciune, în viața ce-o trăiești?
La colegi, la cei din jur și la cine-întâlnești
Poți să le vorbești de El, prin viața ce-o trăiești?

Ca s-audă vestea bună, multă lume așteaptă
Dar vestea, trebuie vestită și-arătată-n faptă
Vorbe putem spune multe, prin oratorie
Dar și vorba cât și fapta, să fie-n armonie.

Păcătosul, când aude evanghelia vestită
Așteaptă ca și prin faptă, să-i fie dovedită
Dacă una zicem și alta facem, ce dovadă dăm?
Suntem creștini autentici, sau ne înșelăm?

Întinde și tu mâna, smulge din păcat
Din întuneric, din mocirlă pe destrăbălat
Păcatul, are multe forme de manifestare
Mulți întreabă, pentru mine e șansă de salvare?

Salvare mai este da, pentru orișicine
Care azi prin pocăință, se-întoarce la Mine
Încă nu este păcat, să Nu-l pot ierta
Și nici păcătos, să Nu-l pot salva.

Vino și te pocăiește și renunță la păcat
Păcatul duce la moarte, dacă nu este iertat
Vino! Vreau ca și pe tine, să te salvez, să te smulg
Din a păcatului întuneric, apatie și amurg.