M-a creat din iubire



M-a creat din lut şi mi-a dat o suflare de viaţă,
Şi-n razele de lumină, ce scaldă zorii de dimineaţă,
Mi-a arătat, cât sunt de slabă şi cât sunt de mică.
Altruismul Lui mi-a pregătit o veşnicie mirifică,

Din robia păcatului prin Harul iubirii m-a izbăvit,
În cerul Său, o veşnicie minunată mi-a pregătit.
Nici o minte nu poate cuprinde toată ştiinţa Sa,
E mult prea înaltă, s-o poată cuprinde mintea mea.

Dumnezeu, Tată-Minunat, pentru că nu poate,
Păcatul neascultării să nu pedepsească cu moarte,
A dat pe Fiul Lui neprihănit şi ascultător, judecăţii,
Să moară pe cruce pentru noi, în numele dreptăţii.

Din iubire divină iertarea a prins să-nflorească,
Dând sens nou vieţii, mugurul de viţă nouă, cerească.
Gândul veşniciei sădit în noi, a prins să-ncolţească
O dorinţa fierbinte de trăire-n sfinţenie, Dumnezeiască.

Amin!
4.12. 2007