Pe cerul nopții mii de stele frânte,
Planeta albastră le-a ademenit
Cu ge-ul, rămas-au cenușă, atât,
Ele chiar nu știu că țărâna minte?

Însă sunt și stele ce-n sus au privit,
Ge-ul le-a atras înspre cele sfinte,
El e Iubirea bunului Părinte,
Taina dăinuirii veșnic, infinit.

Când încercări te frâng, de ești stea ori ba,
Nu privi țărâna, privește în sus,
De acolo vine izbăvirea ta.

Indestructibil ești numai în Isus,
Ge-ul ce te-atrage fie Dragostea,
Prin ea străluci-vei fără de apus!