În clipa cercetării, ființa ce-mi trezește,
Cobor adânc în mine, și-atunci eu mă căiesc,
Îmi cercetez ființa, și Doamne-o mare vină,
Ce tu ai suferit-o, în mine o găsesc.

Găsesc chiar și păcatul, care te-a pus pe cruce,
Găsesc și-acele bice, ce-ntruna te-au lovit,
Sunt ale mele vorbe, ce te-au împins la moarte,
Și ale mele fapte, cândva te-au răstignit.

Cuprins sunt de căință, și lacrimile mele,
Șuvoaie curg pe față, sunt trist și apăsat,
Căci știu... . a Ta durere, e din a mea trăire,
Din vina mea adesea, ești Doamne întristat.

Eu te-am întins pe cruce, tot eu am fost mulțimea,
Ce arunca cu pietre, când dealul l-ai urcat,
Eu te-am străpuns în coastă, Tu marea Ta iubire,
Când te stingeai pe cruce, Isus mi-ai arătat.

Mi-e inima zdrobită, căci văd cum se prelinge,
Din rănile făcute, de mine Domnul meu,
Un sânge ce mă spală, să simt a Ta iertare,
Ce nu am meritat-o, căci cel păgân sunt eu.

Ce pot să-ți dau eu Ție, căci toate-s ale Tale,
Ce pot să-ți spun eu Ție, decât că te iubesc,
Adâncă mi-e căința, îmi cer astăzi iertare,
Tăcut la poala crucii, aștept să o primesc.

Fiorul cald din ceruri, să-l simt aș vrea în rugă,
Privirea Ta spre mine, să o îndrepți aș vrea,
Căci sub a Ta privire, sunt cei care de Tine,
Iertați sunt pe-a lor cale, ce-i către Țara Ta.

O Doamne-a mea iubire, ascultă-mă din ceruri,
Mi-e lauda pe buze, Părinte sfânt ceresc,
Tu iartă-mă Isuse, primește-mă la Tine,
Să-ți spun întotdeauna, ce mult eu te iubesc.
Amin