Am învățat că viața, e fară de foloase,
Ea este numai drumul, spre tot ce-i infinit,
Am învățat că toate, acele ce-s frumoase,
Sunt numai printre lacrimi, atunci când sunt zdrobit.

Am învățat că lumea, e goală de iubire,
Am învățat că totul, din ea e trecător,
Am învățat ce-nseamnă, să ai de sus putere,
E cea care nu lasă, vre-o dată să cobor.

Am învățat în viață, să fiu fără de teamă,
Să merg doar înainte, orice aș întâlni,
Chiar dacă trec prin vale, am învățat că Domnul,
Oricât ar fi de-adâncă, nu mă va părăsi.

Am învățat că raza, din răsărit de soare,
Și luna dintre stele, au toate un Stăpân,
Mereu și pentru mine, pe ceruri le răsare,
Să înțeleg că singur, nu sunt pe-acest pământ.

Am învățat pe ape, să merg când tulburate,
Ridică-n a mea cale, doar valuri de suspin,
De ele nu am teamă, la cârmă este Domnul,
Mereu El mă învață, că sunt doar pelerin.

M-au învățat în viață, necazul... suferința,
Să tac, să am răbdare, și să mă-ncred mereu,
În dragostea divină, ce este lângă mine,
M-au învățat strigarea, ce-o am spre Dumnezeu.

M-a învățat durerea, să fiu plin de credință,
Cum eu doar în picioare, pe stâncă să rămân,
M-a învățat în luptă, să nu îmi fie teamă,
De ura și mânia, a răului păgân.

Spre zi de sărbătoare, îmi este-a mea privire,
Căci m-a-nvățat necazul, spre ea doar să privesc,
Și-n orice întristare, să spun cu bucurie,, , Te-aștept cu dor Isuse", să spun... , , eu te iubesc".
Amin