Să dăruiești iubire, e uneori prea greu,
Să dăruiești iertare, oare poți tu... sau eu? ,
Să fii milos pe cale... poți cum a fost Isus? ,
Pot eu să duc o cruce, cum El cândva a dus?

Să ai mereu răbdare, când ești tu prigonit,
E-o lupt-atât de mare, ești oare biruit? ,
Să tac când iar se-aruncă, cu vorbe care dor,
Pot oare? , sau sub ele, pe cale iar cobor.

Când sunt străpuns în coastă, de cei ce nu-nțeleg,
Ce fac atunci eu oare, opresc? , sau iarăși merg,
Ce faci când ești pe spate, de bice tu lovit,
Privești atunci pământul? , sau înspre infinit.

Ce faci când se aude, o veste-ngrozitoare,
Te-ncrezi numai în Domnul? , te clatini pe cărare? ,
Dar cine sunt eu oare, când încercarea vine? ,
Rămân în ascultare? , sau merg pe căi străine?

E scurtă astăzi vremea, să stăm în cercetare,
Cui îi slujești tu astăzi? , să-ți pui o întrebare,
Din zorii dimineții, eu pentru cine-alerg,
Dar pașii tăi ei oare, pe care urmă merg.

De-ar fi să vină Domnul, acum... am fi noi oare,
Curați... fără de pată, și gata de plecare,
Suntem în unitate, mereu cum ne-a cerut,
Sau spunem toți la capăt, noi Doamne n-am știut.

Iubirea azi ne leagă? , suntem surori și frați? ,
Sau cei mai mici din urmă, ei sunt acei uitați,
Cum stăm cu-acele fapte, ce Domnul ne-a cerut,
Mai suntem plini de milă? , ca și la început?

Trăim clipe din urmă, sunt vremuri ce ne spun,
Să ne unim îndată, e capătul de drum,
Să fim plini de iubire, de ură goi să fim,
Cu-o dragoste divină, vrea Domnul să iubim.

Căci iată... se arată, venirea e aproape,
Un pas și doar un strigăt, de Domnul ne desparte,
Să ne grăbim căci vine, un Fiu de Dumnezeu,
Ce vrea ca să fii gata, ar vrea să fiu și eu.

Să nu fim nici-o clipă, cuprinși de nepăsare,
Ca să nu fim la capăt, ca cele cinci fecioare,
Cu candelele stinse, târziu ce s-au trezit,
Să fim mereu dar gata, de zbor spre infinit.
Amin