Ridicați un steag pe munte,
Înălțați-l doar spre El,
Și cei mari dar și cei vârstnici,
Dar și cel mai mititel,
Steagul cel de biruință,
Căci ați fost voi izbăviți,
De sub lanțurile morții,
De care ați fost robiți.

Imnuri vii cântați chiar astăzi,
Închinați-vă mereu,
Numai Unuia, Acelui
Care este Dumnezeu,
Căci din negura pieirii,
El e Cel ce va salvat,
Cu o hain-a mântuirii,
Mâna Sa v-a îmbrăcat.

Stați mereu doar în picioare,
Și sub vânt neclătinați,
Sunteți tari prin legământul,
Care voi să nu-l uitați,
Sunteți tari prin harul care,
Peste voi l-a revărsat,
Dumnezeul îndurării,
Domnul Sfetnic... Împărat.

Nu va dați bătuți în luptă,
Oricât ea ar fi de grea,
Noi puteri din zori de ziuă,
Ve-ți primi... El vă va da,
Mergeți numai înainte,
Către Patria de sus,
Să aveți o veșnicie,
Viața cu Domnul Isus.

Chiar de se ridic-adâncul,
Chiar de urlă ne-ncetat,
Să nu-aveți voi nici-o teamă,
Domnu-l va opri îndat,
Curajoși să fiți pe cale,
Ca martirii ce erau,
În arene ei de fiare,
Sfâșiați când doar luptau.

Să nu lepădați credința,
Singuri nu sunteți la greu,
E cu voi întotdeauna,
Mila cea de Dumnezeu,
Dragostea Lui fără margini,
Biruință vă va da,
Căci mereu de partea voastră,
Este îndurarea Sa.

Fiți statornici azi pe cale,
Și doar bucuroși mereu,
De-ntâlnirea pregătită,
Cu al vostru Dumnezeu,
Este ea atât de-aproape,
Este la acest sfârșit,
De aceste vremuri grele,
Peste voi ce au venit.

Nu fiți temători o clipă,
Ultimul cuvânt e-al Său,
Chiar de-nverșunată este,
Azi mânia celui rău,
Domnul stă în fața voastră,
Netezind calea mereu,
Doar urmați urma lăsată,
Și-acel glas de Dumnezeu.
Amin