Ești Dumnezeul mântuirii,
Vre-o dată altul nu va fi,
Stăpânul veșnic al iubirii,
Ce-n veci de veci ea va domni,
Ești Creator a celor toate,
Ce astăzi ne-nconjor mereu,
Stăpân în zi dar și în noapte,
Ești numai Tu sfânt Dumnezeu.

Se vede-n toate măreția,
Ce numai Tu poți să o ai,
În inimile noastre triste,
Poți să aduci un colț de Rai,
Tu poți sub lacrimile multe,
Un zâmbet cald oricând să pui,
Căci doar a Ta-i toată puterea,
Nu poate fi a nimănui.

Ești Dumnezeul îndurării,
Te-nduri chiar și de cei ce-s răi,
După o lungă modelare,
Devin și ei copiii Tăi,
Ești stânca celor ce în Tine,
Se-ncred atunc când iar vre-un greu,
Se-arata-n fața lor dar Doamne,
De Tine ei se țin mereu.

Lumină ești și-n miez de noapte,
Tu ești Acel care cobori,
Cu mâna Ta biruitoare,
Ce mută munți, desparte nori,
Răsari și firul cel de iarbă,
Tu florile le înflorești,
Le dai mireasmă și de toate,
Doar Tu ești Cel ce te-ngrijești.

Ești în pustiu izvor de apă,
Ce nu poate nicicând seca,
Fără sfârșit ți-e bunătatea,
E fără margini mila Ta,
Pe raze vii cobori întruna,
S-aduci doar mângâieri de sus,
De la-nceput Tu niciodată,
N-ai stat de noi o clip-ascuns.

Ești soarele care răsare,
Cu bucurii în întristări,
Atunci când vine încercarea,
Tu ne aduci doar primăveri,
Pe aripile de iubire,
Ne porți Tu Doamne ne-ncetat,
De când pe-o cruce blestemată,
Ca sange ne-ai răscumpărat.

Ești Salvatorul vieții noastre,
Din robii celui ce e rău,
Tu ne-ai făcut doar din iubire,
Pe noi azi fii de Dumnezeu,
Ne-ai dat o Țară moștenire,
Ce este ea în slava Ta,
Ești Dumnezeul mântuirii,
În veci așa va rămânea.
Amin