Vegheați! ! ... vă spune Domnul, în miezul cel de noapte, în zorii cei de ziuă, mereu doar să vegheați,
Atunci când lupta-i mare, rămâneți în picioare, cu armele divine, mereu doar să luptați.

Făclii fiți doar aprinse, să fiți chiar și când marea, ridică iarăși valuri, ce vor a vă opri,
Stați aplecați sub valuri, mereu în așteptare, un glas divin din ceruri, le poate potoli.

Luptați în strâmtorare, luptați în suferință, putere v-a dat Domnul, în fiecare zi,
Nu obosiți căci iată, aproape-i revenirea, în ea pe voi El unde, atunci vă va găsi.

Nu pierdeți astăzi vremea, să vă sfințiți cu toții, și-acea neprihănire, ce Domnul vă cerut,
S-o căutați întruna, și dragostea să fie, în voi întotdeauna, ca și la început.

Vegheați căci este vremea, din urmă ce-i venită, la ușă bate Domnul, e tare auzit,
Prin vești ce-s de războaie, prin ciumele ivite, ne-arată că e timpul, ce-i astăzi de sfârșit.

Spălați-vă dar haina, să nu aveți o pată, căci Mirele se-arată, e astăzi după zări,
Fii gata dar mireasă, să fii tu înălțată, în locurile care, vor fi doar primăveri.

Nu sta în nepăsare, căci mult timp nu mai este, aproape e răpirea, din cer El va veni,
Să-și strângă rodul care, l-asteaptă în veghere, sub luna cea din noapte, sub arșița din zi.

El vine ca să-și ducă, în cerurile-nalte, pe aripi de iubire, mireasa Sa în zbor,
Vegheați căci scurtă-i vremea, se va deschide cerul, și va veni-Mpăratul, din slava Sa pe nor.
Amin