Nu vei fi în suferință, singur pe acest pământ,
Lângă tine este Domnul, te-ntărește prin cuvânt,
Doar încrede-te-n puterea, ce doar El o poate-avea,
Și prin valea umbrei morții, când treci nu descuraja.
Nu te lasă niciodată, ca să porți povara grea,
Printre nori va-ntinde mâna, de pe umeri ți-o va lua,
Dar neclătinat pe cale, zi de zi tu să rămâi,
Cu-o iubire doar în clocot, ca în dragostea dintâi.
În pustiile ce-n față, ție-ți stau adeseori,
Îți va fi izvor de apă, Cel ce-i dincolo de nori,
Tu să nu te temi o clipă, Domnul te va izbăvi,
Și din arșița aprinsă, te va scoate... vei ieși.
Luptă zi de zi pe cale, lupta nu abandona,
De va fi una prea mare, Domnul va lupta în ea,
Va muta îndată munții, ce se-nalță tot mereu,
Căci puterea cea mai mare, e la El... la Dumnezeu.
Amin