Fii plin doar de nădejde, și nu te clătina,
Oricât ar fi el valul, de mare-n fața ta,
De mână ești cu Domnul, spre tine va privi,
Când marea cu-a ei valuri, va vrea a te opri.

Să nu ai nici-o teamă, când iar va fluiera,
Bătaia cea de vânturi, pentru-a te clătina,
Tărie-ți este Domnul, mereu va sprijini,
Ființa ta slăbită, când ea va obosi.

Iubirea să îți fie, în clocot totdeauna,
Sub arșița de soare, pe cer când va fi luna,
Și mergi doar înainte, oricât de greu ar fi,
Sub pașii tăi El calea, o poate netezi.

Fii plin doar de credință, atunci tu vei vedea,
Puterea care poate, puteri mereu să-ți dea,
În urmă lasă greul, ce-i uneori prea greu,
Să-l ducă-i cu putință, numai la Dumnezeu.

Tu lasă-L să lucreze, doar după planul Său,
Căci Cel ce toate poate, e numai Dumnezeu,
Doar în neprihănire, să stai la crucea Sa,
Ce minunat e Domnul, atunci tu vei vedea.
Amin