Ce ești Doamne
autor. Diana (G. U)

Ce ești Doamne căci de Tine,
Vântu-ascultă când rostești,
Un cuvânt din locu-n care,
Numai Tu-l împărătești.

Cine ești dacă și marea,
Poți Tu-ndat-a despărți,
Mustri valul și furtuna,
Aduci zorile de zi.

Ce ești Tu de chiar și floarea,
Poți mereu s-o înflorești,
Are un miros de ceruri,
Cât de minunat Tu ești.

Cât de mare ți-e cuprinsul,
Să cuprinzi de poți mereu,
Tot ce astăzi mă-nconjoară,
Preaiubite Dumnezeu.

Cine ești de vii la mine,
Eu în păcătos doar sunt,
Cine ești de mângâiere,
Îmi aduce-al Tău cuvânt.

Simt fiorul cald cum mie,
Îmi revarsă doar puteri,
Cine ești căci el coboară,
Doamne doar de după zări.

Stelele faci să-mi vorbească,
Soarele îmi strălucești,
Și mă-ntreb de ce pe mine-,
Atât de mult Tu mă iubești.

De ce-mi dai și bucurie,
De ce oare Tu îmi dai,
Ascultare când pe Tine,
Eu te strig... cu mine stai.

Mă asculți și mâna caldă,
Eu o simt pe-obrazul meu,
De ce Tu privești spre mine? ,
Sunt nimic... Tu Dumnezeu.

Sunt un pulbere pe ape,
Fluturat ades de vânt,
Însă Tu Isus ești viață,
Tu ești sfânt, ești sfânt, ești sfânt.

Ție marea ți se-nchină,
Muții se apleacă-ndat,
Când vorbești... căci Sfinte Tată
Ești un mare Împărat.

Însă ai venit la mine,
Să îmi spui cât mă iubești,
M-ai făcut moștenitorul,
Nu-nțeleg... cine Tu ești.
Amin