Auzită este astăzi,
Pocăința lui Isus,
Cum a pătimit pe dealul,
Care-o cruce El a dus.

Dar puțini iau bine-aminte,
Căci trăiesc ca cei din lume,
Nu au teamă de Acela,
Care ia chemat pe nume.

E-aratată și iubirea,
Care ne-a răscumpărat,
Însă nu-i văzută astăzi,
De acei ce-s în păcat.

E trecută cu vederea,
De acei ce-s împietriți,
În slujire ei de Domnul,
Niciodată nu-s găsiți.

Mila cea Dumnezeiască,
Ea se vede chiar și-acum,
Harul sfânt îl mai revarsă,
Azi la capătul de drum.

Dar de firea pământească,
El nu este har văzut,
Este pentru-aceia care,
Pe Isus l-au cunoscut.

Auzit este cuvântul,
Peste tot este vestit,
Pe cei morți îi înviază,
Dar de mulți nu-i auzit.

Căci sunt lacrimi multe-amare,
Pe cărarea lui Isus,
Mulți vor fără s-o urmeze,
Să ajung-acolo sus.

Trâmbițată e venirea,
Celui care va veni,
Vegheatori să stăm pe stâncă,
Gata pentru-a ne răpi.

Gata pentru-ntâmpinarea,
Mirelui Dumnezeiesc,
Care va deschide cerul,
Pentru cei ce îl iubesc.
Amin