Care ne sunt bucuriile vieții ce-o trăim?
Satisfacerea poftelor ce nu le stăpânim?
Sau împlinirea foamei după cele râvnite?
Ori de-a stăpâni peste alții prin cele avute?

Sau suntem de acei care cunoaștem și știm,
Care este adevărata bucurie și cum s-o trăim
Să vadă cu toți aceasta, să-și pună întrebare
Ce ne motivează bucuria, continuă-n purtare.

Să fim bucuroși, molipsind și pe alții cu bucurie
Să radiem iubirea ce dă bucuria cu mărinimie
Să găsim tot timpul motive de a ne bucura
Alungând tristețea din inima noastră și-altora.

În jur să ne simtă toți bucuria faptelor făcute
Izvorâte din rădăcinile gratitudinilor sfinte
Și vom primi din partea lor numai recunoștință
Ce ne va produce și nouă bucurie cu prisosință.

Cel ce se bucură-n Domnul și-n a lui voire
Nici un necaz nu-i alungă starea de bucurie
Aici pe pământ, bucuria locuiește-n a sfinților inimă
Dar în cer sfinți vor locui în a bucuriei lumină.

Așteptarea bucuriei, are valoarea bucuriei în sine
Și când pe om îl cuprinde, se transformă-n fericire.
Fiecare vârstă, are ale ei motive de bucurie
De la copilărie până la bătrânețea cea mai târzie.

Bucuria e rațională, în a noastră existență
Chiar dacă este precedată uneori de suferință
Suferința și necazul după ce-au trecut
Bucuria revine din nou, la fel ca la-început.

Să nu ne fie pângărită bucuria, de circumstanțe
Ci să împodobim circumstanțele cu bucurii mărețe
Deoarece bucuria este în noi, noi o răspândim
Ce nu prin lucruri sau împrejurări răzlețe, o primim.

Să învățăm bucuria constantă și neschimbătoare
În eșecurile avute, sănătate sau a lucrurilor valoare
Să emanăm bucuria tuturor, cei vedem și-i întâlnim
Să lăsăm bucurie în urma noastră, când îi părăsim.


Adevărata bucurie nu izvorăște din ocazii întâmplătoare
Ci e vital vieții, să fie permanentă și de sine stătătoare
Dacă bucuria din noi, se schimbă la orice eveniment
Vom trăi doar frânturi de bucurie și scurte de moment.

Să năzuim după lucruri ce ne pot împlini bucuria
Două dintre ele sunt valoroase: pacea și prietenia
Bucuria-n materialism si plăceri nu are persistență
Se consumă odată cu plăcerea și a lucrurilor folosință.

Nu face din a altora durere și suferință a ta bucurie
Că ce aduce noapte, ziua sau ceasul nimenea nu știe
Să oferim tuturor dragoste, bunătate și pace cu bucurie
Din suflet și inimă să iertăm, ajutând cu compătimire.

Va secera cu bucurie cel ce seamănă lăcrimând
Și dă cu mână largă bucuros, din iubire zâmbind
Căci bucuriile neașteptate-s ca pietrele nestemate
Pentru cei ce trăiesc greu, și n-au de bucurii parte.

N-o să știm prețui bucuria, și-a ei splendoare
Dacă n-am gustat mai întâi o tristețe oarecare
E doară manifestarea, unui artificial sentimentalism
Sau o povară suportată, cu un resemnat eroism.

Smerenia, rugăciunea n-au sens fără a bucuriei imanență
Bucuria și durerea sunt ca apa și uleiul, simultane-n existență
Unde nu-i dragostea și bunătatea, bucuria n-are loc
Dacă sunt invidii ascunse și vorbiri de rău la mijloc.

Să primim cu bucurie și fără cârtire ce El ne oferă
Chiar dacă a Domnului daruri, nu-s a noastră dorință
Domnul dă oamenilor cu bucurie, fără părere de rău
Dar nu toți oameni prețuiesc, recunosc darul Său.

Să ne lăsăm cuprinși de bucurie și ale ei reverii
Adevăratele prietenii, înmulțesc adevăratele bucurii
Durerile să le scriem pe nisip, iar bucuriile pe stâncă
Aducând bucurie în viața altora, trăim bucuria adâncă.

Tristețea, ca să devină bucurie trebuie împărtășită
Ea depinde, de ceea ce suntem în a noastră ființă
Bucuria este inexplicabilă și paradoxală în existență
Împărtășită mai mult cu alții se înmulțește cu elocvență.

Ai cunoscut pe Domnul? Nu păstra doar pentru tine
Împarte-ți această bucurie cu alții și fă-le bucurie
Du-te ca Andrei la Petru, tuturor cu bucurie le spune
Căci ai găsit pe Domnul și vrei să o spui la oricine.

Vestește-l, vestește-l plin de bucuria mântuiri
Căci numai în El sunt, toate bucuriile trăiri
Vestește-l prin cuvânt, cântări și vers de poezie
Prin darul ce Ți-a dat, revarsă peste toți a ta bucurie.

Exprimă-ți bucuria intens, dar cu simplitate
Ca să-ți privească toți bucuria, cu demnitate
Arată că bucuria nu-ți e facilă și trecătoare
Că-i stare ce-o dă Domnul prin vestea-i Mântuitoare.

Să rugăm pe Domnul, să ne dea altruism și empatie
Ca să putem împărtăși și altora, din a Sa bucurie
Să le fim alături la necaz, durere și suferință
Dar și atunci când Le-ai dat, succes și biruință.

Să nu ne bucure căderea, celor ce ne vrăjmășesc
Căci numai îngăduiți de Domnul, aceasta săvârșesc
Prin faptele lor, Domnul vrea să ne desăvârșească
Pentru a fi vrednici de veșnica-i bucurie cerească.

El și-a dat Fiul la moarte, pradă tristeți să fie
Ca să ne poată da nouă, a Sa sfântă bucurie.
S-a dat exemplu de bucurie pentru omenire
Ca să învețe omul, să trăiască bucuria și-n durere.

Nu e destul să spui altora, că ești bucuros și atât
Trebuie să-ți spui motivul, ca să-ți fie împărtășit
Bucuria și tristețea, pot avea efecte negativ covârșitoare
Dar împărtășite cu alții, devin moderate și înviorătoare.

Dacă vrei ca bucuria mântuiri, în tine să rămână
N-o amesteca cu a lucrurilor trecătoare, fără noimă
Să nu confundăm bucuria mântuiri ce-avem
Cu micile bucurii, ce-n monotonia vieții le trăim.

Doar bucuria mântuiri, dă a vieți profunzime
Celelalte mici bucurii dau culoare la profunzime.
Sufletul omenesc aleargă, tânjind după bucurie
Fără bucurie, viața e apăsătoare, întunecată și pustie.

Trăirea credinței, trebuie să-i fie creștinului bucurie
Ea trebuie să-i fie o constantă componentă în trăire
Pentru a Domnului Înviere, la care părtaș o să fie
Care-i temeiul credinței noastre, pentru mântuire.

Zile trec și nu-s toate la fel, viața-i schimbătoare
Dar a Domnului bucurie nu se schimbă, e nepieritoare
Dacă privim tot ce ne-înconjoară, cu admirație sfântă
Bucuria noastră va fi netrecătoare și fără vârstă.

Când omul trăiește, a Domnului bucurie
Nu-i mai e important, de e bogat sau în sărăcie
În durere, suferință sau în perfectă sănătate
Nimic din ce-i pământesc, să-i fure bucuria nu poate.