Murit-ai dor pe coala de hârtie,
Te-am înmormântat înveșmântat în țol,
Apoi te-am deshumat, mormântul... gol!
Știam eu cum că dorul meu învie.

Vâslind în reversul timpului bipol,
Pe-un râu de maci îmbujorați pe ie,
Ajuns acasă, ca făptura vie
Cauți împrejur cu ochii rotocol.

Te-am deshumat să zbori la Casa noastră,
Atunci ce cauți iar la casa veche
Unde s-a stins gutuia în fereastră...
Și iar ți-ai pus cireșe la ureche!
Măi dorul meu, ești pasăre măiastră,
Zboară spre Ținta fără de pereche!