Cât ai trăit ai strâns și-ai strâns
Cum strânge de pe crengi furtuna
Și-acum te uiți cu suflet plâns
Că toate câte ți le-ai strâns
Te lasă una câte una.

Ai vrut în lumea de nevoi
Să-ți faci un rai, ce cutezanță
Și-acum dai totul înapoi
Și pleci de aici cu pumnii goi,
Iar unde pleci tu n-ai speranță.

Ai vrut să fii înconjurat
De tot ce mângâie privirea,
Dar vai, cu cât ai adunat,
Cu cât de lume te-ai legat,
Cu-atât mai grea e despărțirea.

Ai vrut aici pe-acest pământ
Să-ți saturi inima flămândă,
Dar toate-aici se duc pe vânt
Iar mai încolo de mormânt
Tu nu ți-ai strâns decât osândă.

Privește dar ce ți-a rămas
Și singur judecă-ți ființa...
Isus te cheamă, fă un pas
Și-apucă-n ultimul tău ceas,
Comoara cea de preț: căința.