Atunci cand am, nu stiu sa pretuiesc,
Cand pierd, ma pierd in lacrimi nesfarsite,
Si uneori exist doar, nu traiesc,
Apoi regret momente netraite.

O mare mostenire am primit,
Insa, eu tot mai scurm printre gunoaie,
Desi tot cerul mi l-ai daruit,
Inca-mi iubesc coliba mea de paie.

Ma istovesc, ma zbucium, si ma frang
Pentru inferioare idealuri,
Si ma consum, ma intristez, si plang
Nisipul cand mi le ineaca-n valuri.

Isuse, Doamne, fa-ma intelept
S-apreciez ce-mi dai, cu multumire,
Dar mai presus de toate, sa astept
A planurilor Tale implinire.