Nu este o taină, embrionul știe
Cum să își arunce ancora-n țărână,
Cu foame, cu sete se prinde de glie
Transhumând din întuneric la lumină.

Este rânduială în tot și în toate,
Aceea pe care Dumnezeu o ține,
Ceasul, locul, forma doar El le socoate,
Toate-s concepute cum este mai bine.

Când omul se crede mai înțelept ca El,
Plimbă pe cer norii, sparge cod genetic,
La călcâi e-un șarpe, pândește un măcel,
E-n război cu fiara și nu este vrednic.

Pentru omenire taina-i lămurită
De Învățătorul, Fiul Lui Dumnezeu,
Rânduiala care trebuie-împlinită,
Chiar dacă bâjbâind, să o găsim nu-i greu!

Nu este nici o taină, omule tu știi?
Spune clar Cuvântul, poate l-ai ignorat,
Ce trebuie să faci să fii printre cei vii,
Să nu crezi că e viață trăirea în păcat!