…De soția ta… îndrăgostește-te din nou…
Dar așa… ca toți din jur să te admire…
Căci pentru tine ea e cel mai prețios cadou
Așa ai spus când ea era mireasă și tu mire.
Dar… s-a dus timpul și-a zburat în largul zării
Scuturând petalele din floarea tinereții
Cu amintiri plăcute și dulci a primăverii
Când ați pornit în doi pe drumul lung al vieții…

…Atunci era frumoasă, dulce, zâmbitoare
Îmbrăcată toată-n alb în rochie de mireasă
Și tu te mândreai cu ea căci îți făcea onoare
Comoara vieții și averea cea mai prețioasă.
…De soția ta… îndrăgostește-te din nou…
Și spune-i că o iubești mai mult ca altădată
Să-i fii o stâncă tare… un adevărat erou…
Când valurile vieții uneori încep să bată.

Ea îți este darul dat de bunul Dumnezeu
Să ai un colț de rai în casă cu multe bucurii
Nu o neglija… tu ajut-o… când îi este greu
Și pe drumul lung al vieții lângă ea să fii.
Ea e un vas mai slab și poate să se frângă
Tu poartă-te atent căci ea din coasta ta e ruptă
Este exclus ca din pricina ta cumva să plângă
Dragostea adevărată merită și trebuie trăită.

Ea ți-a crescut copii frumoși și ascultători
Ți-a dăruit viața ei… și ți-a fost credincioasă
Nu uita să-i pui pe noptieră un buchet de flori
Și să-i spui… tu ai rămas și-acuma tot frumoasă.
Să o faci să fie veselă… mereu să râdă…
Dar așa… cum numai ea doar să zâmbească știe
Să-i răsplătești prin fapte iubirea ei plăpândă
Și îndrăgostește-te din nou… de scumpa ta soție…

*******