Ieri, mi-am inmormantat ultimul vis,
Si cat de mult speram c-o sa traiasca,
Atatia ani am asteptat, si-am zis
Ca, negresit, o sa se implineasca.

Dar a murit, s-a destramat subit,
Si eu n-am prevazut, pe neasteptate
S-a intamplat, si iar m-am pomenit
Mergand spre-un cimitir de vise moarte.

N-ar fi deloc absurd sa ma jelesc,
Dar nu rezolv nimic, nici rost nu are,
E prea tarziu, si, daca socotesc,
Era, de fapt, pe lista de-asteptare.

Caci toate visele se nasc si mor,
Si prea putine se maturizeaza,
Dar Dumnezeu decide soarta lor
Si cu intelepciune le triaza.

Vreau sa aleg s-accept, dar nu pretind
Sa inteleg, pentru ca stiu prea bine
Ca planul Lui nu pot sa il cuprind,
Intregul plan ce-l are pentru mine.

Insa mai stiu ca nu ma va lipsi
Vreodata de vreo binecuvantare
Esentiala pentru a trai
Viata de credinta in rabdare.

Si voi vedea ce nici nu am visat,
Cu mine cand isi va sfarsi lucrarea,
De-aceea-I multumesc anticipat
Acelui ce mi-a hotarat cararea.