E vremea din urmă, biserica a ațipit
Fecioarele, în așteptare toate-au adormit.
Au stat în așteptare dar cum Mirele zăbovește
Au adormit în noapte, dar ziua abia mijeste.

Se lasă-ncet tăcerea, poporul e-n amorțire.
Și vai cati din popor nu-s gata de răpire.
N-au adunat în vase uleiul cel preasfant
S-au alipit de lume, de-acest pământ.

Au adormit strajerii ce stau pe turn veghind
De nu strigă-n biserici că Domnul e pe drum?
Unde-S învățătorii și cei ce strigă-n zori
Nu-i vremea nepăsării, Isus vine pe nori.

Au adormit creștinii, în lunga așteptare.
Cum îi va prinde oare marea deșteptare.
Căci vine Domnul iarăși așa cum a promis
Și pleacă mantuitul ce-n cartea vieții-i scris.

E vremea atipirii, fecioarele au adormit
Ferice de acelea ce-s gata și s-au pregătit
Când trâmbița suna-va cu un ecou prelung.
Câte fecioare oare rămân aici și plâng?

A adormit poporul și oricât i-ai mai vesti
Că vine judecata, că Domnul va veni...
Rămâne slab și rece când aude Maranata
Căci doarme și mă tem că nici nu este gata.

Se-aude încet cântare, se-apropie Hristos.
Curând se dă semnalul, pentru acei de jos.
Se-aud pașii lui Isus dar cum să-i poți simți
Când dormi în nepăsare sau dai a ațipi

Se pregătește nunta Mirelui Ceresc
E cerul în mișcare și zorii se arată, se ivesc
Poporule, trezire Căci iată-i pregătire.
De nu te vei trezi, n-ai parte de răpire.

Deșteaptă-te fecioară, verifica-ți candela
Mai ai ulei în vas, îl mai aștepți pe-Acela
Care te-a curățat prin sânge sus la Calvar
Și te-a făcut părtaș chemării și la har?

Mai arde-n tine dorul să-l întâlnești pe nor
Pe Cel ce te-a iubit care ți-a fost păstor?
Mai stai lângă izvorul ce curge neîncetat
Să sorbi Cuvântul vieții, sau ești un însetat?

Se-apropie în grabă o zi așa măreață.
Când Domnul Isus vine în zori de dimineață
Te va-ntreba creștine de ce n-ai mai vegheat
Și pentru nepăsare vei fi aspru judecat.

E vremea de trezire, trezire strigă Duhul
Fiți sfinți, răsună clar în tot văzduhul.
Se-aude iar strigarea dar tu ai adormit?
Te vei trezi creștine să fii la cer răpit?

E mare taina aceasta, câți oare s-or trezi?
Câți oare din adunare treji atunci vor fi?
Zece fecioare toate, au adormit deodată.
Dar cinci fără ulei, în adormire așteaptă.

Le spune Duhu-n taină, treziți-vă fecioare
Nu mai goniți prin lume, spre lucruri pieritoare.
Dar Nu-nțeleg strigarea, amâna pocăința
Și astfel se înalţă păcatul și necredința.

O, Doamne mai trezește poporul adormit
Căci vrem să fim cu tine că Tu ne-ai mântuit.
Ridică-l în picioare și dă-i ulei în vas
Să poată sta cu tine la ultimul popas.