Binecuvântat să fii timp al lacrimilor mele.
Timpul când le-ai adunat și-ai făcut șirag din ele
În burduful Tău, Părinte le-ai pus toate, toate.
Ca să le transformi în scumpe, prețioase nestemate.

N-am știut că sunt atâtea și că au vreun preț.
Că există o măsură, o răsplată și un har măreț.
Dar în clipa când obrazul mi-era ud de plâns.
Nu știu cum, nu știu ce farmec, pacea m-a pătruns.

Lacrimile-mi sunt petale ce se deschid frumos
Căci sunt o floare gingașa în Tine Hristos
Sunt atât de prețioase încât un Dumnezeu
Se coboară până acolo jos, în sufletul meu.

Și cu mâna perforata le strânge strop cu strop
Nici nu înțeleg cum poate să le pună la un loc.
Să nu risipească Domnul nici o lacrimă varsata
Ce minune mă cuprinde, dragostea de Tată.

Nu credeam că-s prețioase lacrimile mele
Până n-am văzut burduful cu nestemate grele
N-am crezut că pui valoare Doamne pe suspin
Dar mi-ai arătat iubirea, harul Tău deplin.

Ceas al încercării mele, al plânsului moment.
Nu a fost o întâmplare e-n viața un testament.
Prețioase mărgăritare las în urmă tot ce-a fost.
Pun și Lacrimile mele în burduful lui Hristos!

Binecuvântat să fie timpul cu plâns pe obraz
Altfel n-aș prețui clipa fericirii în extaz.
Lacrimile-s prețioase nu le dau pe ce e jos.
Nu voi plânge niciodată fără nădejde în Hristos!