În nopți târzii,
De neagră disperare
Răsună-n ceasul greu "O, nu mai vii?"
Și iarăși s-a pierdut în zare...

Nu e decât ecoul inimii ce-L cheamă
Atât de insistent și tremurând
Pe El, ce se ascunde parcă, sub mahramă
Să nu-L mai simți, să nu-L mai vezi plângând

Dar e acolo, lângă tine, chiar acum
Și sufletu-ți privește cu-ncordare
"Să nu cumva să te abați din drum"
E șoapta Lui, ai auzit tu bine oare?

Chiar mâna Sa asupra ta se-apleacă
Obrazul tău, e-atins de El
Și lacrima din ochi e ștearsă
E lângă tine Blândul Miel

Pe fața Sa apare-un zâmbet:
"Tăticul tău nu te-a uitat
Iar gânduri negre când îți vin în cuget
Să-ți amintești: Eu te-am răscumpărat".