Ajuta-mi mie Doamne! am zis cu glasul stins de boala.
Si El a trimis îngerii Lui.
Cu aripile Lor m-au purtat.
Cu Lumina Lor, întunericul meu l-au risipit.
Cu iubirea Lor m-au încălzit.
Cu muzica Lor sfântă m-au mângâiat.
Dar slabit de boala si de întunericul care m-a ataca zi de zi,
Am abandonat bagajele mele la poarta spitalului.
Am tăiat legăturile mele cu bisturiul ascuțit.
Am oblojit rănile mele cu prafuri amare.
Si sfinții îngeri nu au mai venit de atunci la mine.
Pentru ca întunericul nu mai exista,
Lumina Lor nu ma mai luminează.
Pentru ca am abandonat bagajele mele,
Nimeni nu ma mai ridica ca atunci când cadeam sub greutatea lor.
Iarta-mi mie slăbiciunea Doamne
Iarta-mi mie neputința mea Doamne.
Ca agatat de un corp firav nu pot suporta durerea
Ca agățat de lucruri care ma leagă de pamant,
Nu ma pot ridica din ele.
Îți mulțumesc tie Bunule,
Nu ma judeca după fapte, gânduri. .
Sunt o fărâma care se ridica uneori spre Tine.