Cobori, o Duhule Preasfinte!
Noi Te chemăm prin rugi și-n cânt
Cobori! Ni-i dorul nost fierbinte
La Templul Tău de pe pământ.

Cobori căci tainele Scripturii
Sunt pentru noi bucate tari.
Cobori că-n fața omenirii
Stau, Doamne, azi probleme mari.

Cobori la noi! Revarsă-Ți Harul!
Te roagă micii Tăi copii
Cobori! Sfințește-ne altarul
Ce-i construit din pietre vii!

Cobori, someaza omenirea
De marea ziua de apoi
Când dovedi-va chiar și firea
C-ai fost Tu astăzi printre noi!

De ce taceti pereți și cuie
Când ar fi cazul să vorbiți?
Că voi ve-ți fii de mărturie
Acestei lumi care-o priviți.

Mă mir, pământ, de-a ta tăcere
Cum nu poți azi a ne grai.
Că, vai, în ziua arătării
Așa de tare vei vorbi!

Tu ne vei da ziua și ceasul
Și numaru-n care ne-am strâns
În Tine se imprima glasul
Și lacrimile ce s-au plâns.

Noi trece-vom pe rand, cu toții,
Uita-vom cândva c-am trăit,
Dar tu aduce-ne-i în față
Și gândul care l-am gândit!

O, voi ce imprimati vorbirea
Și orice nume-nregistrați
Vorbiți voi astăzi omenirii
Că fi-ve-ți poate ascultați!

Vorbiți de semnele văzute!
Vorbiți de multele minuni!
Vorbiți de viețile jertfite
Pe-altarele de rugăciuni!

Vorbiți de Templul Cincizecimii
Că-i construit din pietre vii.
Vorbiți și arătați-i lumii
C-aveți atâtea mărturii.

Ramas-au martori mii de cripte,
Atâtea lacate și chei.
Ramas-au lanțurile rupte,
Ramas-au gurile de lei!

Ramas-au mii de crematoare,
Ramas-au cuiele pe cruci,
Ramas-au gropile de fiare,
Ramas-au săbii și butuci!

Ramas-au cărucioare goale,
Ramas-au cârji prin adunari,
Ramas-au paturi și saltele
Dovada multor vindecari!

Ramas-au scânduri de coșciuge
Și-atâți ca Lazar sunt văzuți,
Ramas-au cei ce pot să strige
Și-o viață-ntreagă au fost muți!

Ramas-au cei ce pot s-audă
Și Bartimei atâția sunt,
Ramas-au cei trântiți pe stradă
De mii de duhuri la pământ!

Iți mulțumim Duhule Sfinte!
O, fii Tu binecuvântat
C-ai scos o lume din morminte
Și-ai liberat-o de păcat!

Iți mulțumim de revărsare,
De stropii sfintelor lucrări,
Pentru botezul Tău din Ceruri,
Pentru minuni și vindecări!

Sosi-va ziua cea cu soare
Ce-o așteptam cu-atâta dor
Când vom forma o adunare,
Pe-a Tale aripi, sus, pe nori!

O zi cum n-a fost alta-n lume,
Cum nici cuvinte nu-s de spus.
Când vei chema Tu din mulțime
Aleșii Tăi, scumpe Isus!

Când răsuna-va prin trompetă
Chemarea celor mântuiți
Și când `nălțase-vor în cete
La glasul Tău: `Veniți! Veniți! `

O, glas ceresc ce-n zi sau noapte
Scula-ve-ne-a ieși din mormant,
Vorbește azi măcar în șoapte
Acestei lumi de pe pământ!

Că prea iți e necunoscută
Puterea Ta și glasu-Ți chiar
Și lumea stă nemântuită
Privind pasiv către-un altar…

Privește-n masa omenirii
Tu stai la porțiile venirii
Și ei nici azi nu-s mântuiți…

Tu bați deja la ușa, Doamne,
Pe mulți prin vise îi somezi,
Le-arăți în lume-atâtea semne
Și totuși stau pe vechiul crez.

Dar fa Cuvantul azi sa taie
In orice inima si crez
Si cei ce inima si-o-nmoaie
Intoarce-i astazi care cer!

O, lume, timpul parca zboara,
Dar si viata ta la fel
Cuvantul azi raspuns iti cere
Vorbeste astazi tu cu El.

Raspunde-i! Vrei ca sa te scoale
In ziua Mirelui Isus?
Doresti sa vezi clipele-acelea?
Sa lasi pamantul, sa mergi sus?

Doresti sa-L vezi pe Sfantul Mire
Cum sta-va maine pe un nor
Si cum Mireasa la rapire
Canta-I-va cantece in zbor?

Uimise-vor pana si cerul
Si ingerii de-asemeni cant
De cantecele invierii
Miresei Mirelui cel Sfant!

Pamant si mare si campie,
Tot universu-mbatranit
Uimise-vor de melodia
Ce pe vecii n-au auzit!

Cand muritorii din tarana
Vor sfredeli acest vazduh.
O, nu e limba sa va spuna
Cum vor canta cuprinsi de Duh.

De bucuria invierii
Ce mii de ani i-au purtat dorul,
De ceasul c-a sosit Rapirea
Si-acum se duc la cer cu Domnul!

Caci nimeni nu cunoaste dorul
Cu care astazi pe pamant
Asteapta suspinand poporul
Sa vina Mirele cel Sfant.

Trecut-au zeci, trecut-au veacuri,
Trecut-au si milenii chiar
De cand sunt mii in mii de locuri
Ce-L cer plangand sa vina iar!

O, spune azi, crestine draga,
Tu nu doresti cu ei sa fii?
O, spune dar, ce te mai leaga?
O, spune, nu doresti sa-nvii?

Lasa-vei tu sa treaca ceasul
Cum ai lasat o viata-ntreaga?
De ce nu vrei sa dai raspunsul?
De ce amai, crestine draga?

De unde-ai sti ora ce vine
Ca nu-i legata de ea dorul?
De unde sti tu ca chiar maine
Nu isi vor lua acestia zborul?

Tu nu vezi tainele Scripturii
Ca-s puse-n fata orisicui?
Tu nu vezi semnele din fire
Cum prevestesc venirea Lui?

S-au dat si norii la o parte
Sa faca drum acestui Domn
Si tu si azi pe cai desarte
Mai ratacesti, sarmane om…

De parca n-ar fi muritoare
Viata ta pe-acest pamant
Asa traiesti in nepasare,
Pasiv si rece de Cuvant…

E ceasul a-ti deschide poarta,
Caci ceasul viitor nu-l stii
Cand unii vor fi dusi spre moarte,
Iar altii spre Ierusalim!

Ah, nu te va cuprinde plansul
Ca n-ai sa stai in rand cu-ai tai?
Dar pentru ca n-ai dat raspunsul
Ramas-ai despartit de ei.

Ramas-ai un pierdut pe lume
Far` a spera-ntr-un viitor
Ca nu mai poate fi alt nume
Al doilea Mantuitor!

Zadarnic vei umbla prin cripte
Si prin biserici sa mai crezi
Ca n-or fi clipe sa te-astepte
Cum sunt acestea ce le vezi!

Tu face-vei mii de matanii,
Ti-or curge lacrimile rau,
Dar ce folos? De-ar fi oceane
In ceasu-acela-i prea tarziu!

Ah, ceasu-acesta-ti va apare
Si-acest Cuvant ce te-a chemat,
Dar toate fi-ti-vor remuscare
Ce te vor roade ne-ncetat.

Dar cine sa-ti mai verse mila?
De-a carui nume sa te legi?
Cand noi acum aproape-n sila
Rugatu-te-am sa ne-ntelegi…

Sa ne-ntelegi ca nu-i alt nume
Nici sus in cer, nici pe pamant
Isus e singurul pe lume
Mantuitor si Mire Sfant!

Ce-ti cere El de stai, crestine?
Iti cere El sa-i dai vreun dar?
Nimic nu cere de la tine
Decat sa intri azi in Har!

Sa-ti schimbi azi inima de piatra
E tot ce-ti cere-al Sau Cuvant!
Sa stai de azi pe noua vatra,
Zidit in Templul Lui cel sfant.

Veniti crestini cu mic, cu mare!
Iesiti din mijlocul multimii!
Veniti in graba cea mai mare
La Cel ce da viata lumii!

Iesiti din lumea de pacate
Ce va pieri cu Lucifer!
Caci Dumnezeu va este Tata
Si Dumnezeu va vrea la cer!