Ploaia aceasta ce cade de pe stresinile cerului trist…
Ne uda cu miros din aripi de ingeri ce vegheaza stingher…
Prin pâcla de nestiinta eu vad, ce nu vad aorist…
In fiecare colt de suflet un crez inchilit, auster. .

Ne este o tigla cazuta si burlanul cu stari intr-o rânā…
Frigul din stropii ne aminteste de raceala din duh…
Prea diluate adevaruri lancezesc in tâmpla ce zvacneste in vânā…
Si curg tremurari din pamant in largul vazduh. .

Ne pandesc prelinse, a hăului otravite fântani…
Intrebari ne urca pe radacina piciorului infipt in adâncul de gând
Dar o gura de cer sugativata prin fermoar de plamani …
Ne zvânta in suflet baltoci de reavan pamânt …

Dor de lumina ne zagaie cu unghia in tocul de ușa…
Între doi picuri de ploaie ne pune fâșneț țigla de har înapoi …
Și raza de viața ne zburda din nou ca vârtejul o pănușă…
Dupa timpul deznădejdii risipit in marile ploi!