Isus, iar mai plânge privind pe pāmânt,
Cāci harul adus e respins si urât,
Cāci El e iubire si nu e primit,
De cei ce-L vestesc e adesea respins.
O, dacā ar fi dar strainii,
De-ar face ei crucea si spinii,
Dar si astazi istoria se repetā
Privim cu credinta-i pastratā secretā,
Cum de ochii lumii adesea pe drum,
Lāsām pe Isus si am vrea doar ce-i bun.
Am vrea dar argint si palate si aur,
Dar si mântuirea sā fie-n tezaur.
Uitām de Golgota, de chinul cumplit,
De jertfa Divinā, de Mielul iubit,
Si-L lāsām, iar singur, dar te chemām Isus,
Când suntem bolnavi si suferim nespus.
Dar vai cāci El vine sā ia ce-i a Lui,
Ce-i sfânt si curat, în sânge spālat
Si-n dragostea-i mare, mai are rābdare,
Nu dispera frate, caci El inca bate,
Dar multele use rāmân incuiate.
Ferice de cele ce-au fost descuiate
Si-asteapta pe Mire nu-n vorbe ci-n fapte!
Amin!