Mi-ai scris în inimă cuvântul,
În el m-ai înrădăcinat,
Izvorul vieții este harul,
Prin el Tu m-ai răscumpărat.

M-ai pus pe culmea cea de stâncă,
Credință Tu mi-ai dăruit,
Mi-ai dat de sus a Ta putere,
Ca să nu fiu eu biruit.

Mi-ai pus în față o cărare,
Și pasul meu pe urma Ta,
M-ai înarmat cu-a Tale arme,
Ca eu mereu să pot lupta.

Mi-ai dat credință și putere,
Ca eu atunci când obosesc,
Mereu spre ziua Ta în zare,
Plin de credință să privesc.

M-ai scos din groapa de durere,
Cu Duhul sfânt m-ai botezat,
O veșnicie Tu și mie,
Să moștenesc Doamne mi-ai dat.

Și mi-ai zidit o temelie,
Ce nu se poate clătina,
Oricât de mare-ar fi furtuna,
Oricât ar fi lupta de grea.

M-ai dus la ape cristaline,
Să fiu setos Tu m-ai făcut,
Și-ntotdeauna numai bine,
Căci m-ai iubit de la-nceput.

A Ta lucrare minunată,
Și azi o văd în viața mea,
Căci Doamne eu... fără de Tine,
Nu pot o clip-a exista.

Nu pot păși spre nemurire,
Fără de mila ce o ai,
Nu pot zbura fără avântul,
Ce zi de zi Tu mie-mi dai.

Nu pot ajunge la odihnă,
Fără de Tine Domnul meu,
Spre ea alerg căci am dorința,
Să stau în veci în ea și eu.
Amin