Un strigăt
autor. Diana (G. U)

Mai strig... doar odată, căci doar atât ne desparte. Se va întâlni sfârșitul cu începutul, un mare strigăt se va auzi, un mare plâns se va plânge, un cer se va deschide, un glas va răsuna... curând.
Un strigăt trece de vremi ce-s în față. Un orizont este ecoul glasurilor obosite... da... doar un strigăt.
Sub apusul de soare se vede cum lasă în urmă orice durere, căci strigătul meu coboară-ndurarea... da... doar un strigăt.
Atât ne mai desparte.
O despărțire trecătoare, căci strigătul meu stă în fața ei... așteaptă... să fie auzit
Dumnezeule! ! !
Strig! ! !
Se tem norii, se-ntind valurile căci am trecut de ele. Astăzi doar strig.
Un răcnet muțește, o umbră se-ascunde, o șoaptă ascultă... căci eu strig... doar un strigăt.
Din gura inimii ies flăcări ce m-au topit. De strigătul meu se ascund căci este mare, sapă izvoare șuvoaie ce stinge focul suferinței... da... doar cu un strigăt.
Dumnezeule! ! !
Strig iară! ! !
E auzit.
Strig! ! !
Prin văi el se trece de flori e-auzit, păduri lasă-n urmă, căci mă grăbesc. De munți mă-ndepărtez
Nu stau o clipă.
Doar strig. Un strigăt.