Când vei trece tu prin ape, Eu nu te voi părăsi,
Valurile ridicate, doar Eu pot a le opri,
Pot rosti cuvântul care, biruință îți va da,
Nu te teme... sunt cu tine, sunt mereu de partea ta.

Când va apărea pustiul, cu-a lui teamă... secetos,
Fiule tu nu te teme, sunt cu tine Eu... Hristos,
Vei răzbate și pustiul, ești purtat pe brațul Meu,
Și Eu nu sunt om copile, Cel ce sunt... sunt Dumnezeu.

Eu sunt Cel care izvoare, fac să curgă-n loc uscat,
Pot să pun pe ceruri soare, când adânc ești tulburat,
Tu nu te teme fiu de Rege, cu tine mereu voi fi,
Lupta grea ce-ți stă-nainte, o putem noi birui.

Când vei trece prin durere, Eu atunci voi vindeca,
Rana care îți aduce, doar suspine-n viața ta,
Nu uita... Vindecătorul, fiule pot fi doar Eu,
Căci de Mine-au fost create, toate... căci sunt Dumnezeu.

Glasul Meu azi vorbește, nu te teme ție-ți spun,
Dau și norii la o parte, mut și munții chiar acum,
Dragostea Mea nu se schimbă, te iubesc ca la-nceput,
Cu o dragoste fierbinte, Eu știu să iubesc doar mult.

Peste ape ridicate, și bătăile de vânt,
Eu te trec că-mi sunt supuse, le opresc doar c-un cuvânt,
Eu te-am pus sus pe-acea stâncă, ești zidit de mâna Mea,
Ce-i din mâna Mea copile, nu poate nicicând cădea.

Însă tu... mergi înainte, nu te teme... orice-ar fi,
Sunt cu tine... și vre-o dată, singur nu te va găsi,
Cel ce umbra își arată, ce răcnește ne-ncetat,
Ce ar vrea să te răpună, dar nu va putea vre-o dat.

Pentru tine răsăritul, îl aduc în zori de zi,
Pentru tine înc-o dată, fiule Eu voi veni,
Te voi înălța la ceruri, însă pân-atunci... îți spun,
Nu te teme... lupta-i mare, căci capătul de drum.
Amin