Fiule... în zorii zilei, strigătul ți-ai înălțat,
De pe tronul îndurării, ți-a fost glasul ascultat,
Mă ridic căci vreau îndată, inimii să îi vorbesc,
Nu te teme... sunt cu tine, vreau să știi... mult te iubesc.

Nu privi la vremi venite, tu la Mine să privești,
Eu sunt Cel ce-ți dau putere, când pe cale obosești,
Nu privi la norii care-și, scutură mânia lor,
Mâna Mea poate străpunge-n orice vreme... orice nor.

Stai îngândurat adesea, ești cuprins de întristări,
Văd durerea ta copile, căci Eu sunt de după zări,
Te întrebi ce va fi oare, dar Eu ție azi îți spun,
Va fi lupta mult mai mare, căci e capătul de drum.

Tu... ales ai fost de mine, azi nu te îngrijora,
Dreapta Mea biruitoare, pentru tine va lupta,
Și în zi dar și în noapte, voi fi scutul tău mereu,
Ți-am promis că sunt cu tine, crede și nu-ți va fi greu.

Prigonit vei fi de oameni, vei fi tu batjocorit,
Alungat pentru-adevărul, ce-i de tine el vestit,
Însă Eu voi fi acolo, biruință îți voi da,
Să se vadă cât de mare, fiule-i puterea Mea.

Tu să-mbraci neprihănirea, ca să fiu doar Eu văzut,
Și iubește-mă cu focul, dragostei de la-nceput,
Vreau să te mai urc o treaptă, mai aproape ca să fii,
De a Mea Dumnezeire, și acolo să rămâi.

Să rămâi în umilință, și mereu doar slava Mea,
Ea să fie cea văzută, fiule în fața ta,
Cel rău vrea pe-o înălțime, să te urce și sa-ți dea,
A pământului sclipire, însă tu... nu îl lăsa.

Ti-am dat armele divine, și lumină Eu ți-am dat,
Luptă dar întotdeauna, ești ostașul înarmat,
Fii străjer în miez de noapte, strigă căci ești auzit,
Nu uita... sunt lângă tine, Eu voi fi pân-la sfârșit.
Amin