Cine ești Tu oare Doamne? , de un soare îl răsari,
Chiar și pentru cei ce-n viață, sunt pierduți... ei sunt hoinari.

Cine ești de faci ca ziua, bucurii să aibă-n ea,
Faci și noaptea strălucită, să se vadă slava Ta.

Cine ești de stai de vorbă, cu bătăile de vânt,
Chiar și marea te ascultă, ce-i la maluri spumegând.

Și furtuna se oprește, când aude vocea Ta,
Cine ești de te ascultă, când o ei din fața mea.

Doamne teama-ndată fuge, când aude glasul Tău,
Cine ești de chiar și moartea ai zdrobit-o Dumnezeu.

Cine ești de dai Tu viață, căci sunt morții înviați,
Când i-atingi cu-a Ta putere, din morminte-s ridicați.

Tu aduci și vindecare, celor răni adânci ce au,
Tu le netezești cărarea, când pe margine ei stau.

Cine ești Domn al iubirii, căci iubești neâncetat,
Tu ești Doamne și-al iertării, ierți căzuții în păcat.

Rupi și lanțurile morții, care robi ea și-a făcut,
Ți-e iubirea fără margini, foc aprins ca la-nceput.

Măreția Ta-i văzută, peste tot pe-acest pământ,
Și în ceruri se aude, sfânt ești Doamne, sfânt ești sfânt.

Mare este-a Ta putere, nimeni nu o pate-avea,
Tu ești Dumnezeu a toate, slava este doar a Ta.

Cerurile sunt a Tale, și pământul e al Tău,
Cine ești? ... e o-ntrebare, un răspuns... e... Dumnezeu.
Amin