Șterge-mi fața-nlăcrimată, pune-un zâmbet Tu pe ea,
Și pe buze o cântare, ca să cânt spre slava Ta.

Căci adâncul iar răcnește, ca un leu înfricoșat,
Să-mi oprească alergarea, își dorește Domn prea-nalt.

Șterge-mi Doamne și suspinul, inima ce mi-a cuprins,
Căci nu vreau eu de suspine, ca să fiu pe cale-nvins.

Vreau să stau doar în picioare, lupta când e-atât de grea,
Numai de-ți întinzi Tu mâna, izbăvire voi avea.

Cu un strop de mângâiere, să cobori căci mult doresc,
Când sunt trist... numai pe Tine, Doamne eu să te-ntâlnesc.

Doar Tu-mi ești o fericire, ce mereu am căutat,
Umple-mă de bucurie, veșnicule Împărat.

Șterge-mi rana și durerea, ce ar vrea ca să opresc,
Căci văzut-au cum pe calea către Tine mă grăbesc.

Nu lăsa să mă zdrobească, umbrele din nopți fierbinți,
Dă-mi tăria celor care, sunt numiți de Tine sfinți.

Și oricât ar fi de lungă, valea ce-i sub pasul meu,
Să nu lași să-mi stea în față, vre-o ostire-a celui rău.

Luptă Doamne pentru mine, eu sunt mic... Tu mare ești,
Căci puterea-i doar la Tine, răul poți să-l biruiești.
Amin